Nocturnă
M-am trezit cu mine lângă mine
Și m-am speriat de hăul care se deschidea între buzele mele,
Fără ca sufletul să-l mai poată acoperi.
Vorbeam singur.
Păianjenul din mine începuse, de spaimă,
Să țeasă o pânză în care să cadă cuvintele.
Când le vei auzi ecoul, urechea ta va fi bătrână,
Sufletul meu, cântec sub lună.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Marius Robu despre timp, despre suflet sau despre noapte
Ia-mă!
Mi-a căzut o carte
Din bibliotecă;
Vine doamna moarte,
Croindu-și potecă.
Mi-a pătruns în casă,
Ca să mă inspire;
Scriu cea mai frumoasă
Vorbă de iubire:
Mi-ai picat la vreme,
Frunză de gutui;
Vântul toamnei geme:
Ia-l, i-al nimănui!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre vânt, despre toamnă, despre moarte, despre iubire, despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Chit (a se citi la umbra personajului biblic Iona)
Pământul e o mamă eroină,
În fiecare an însărcinată
Nouă luni,
Renaște primăvara.
Mamă, câte fete ai?
Cât voi mai aștepta să naști
Și primăvara mea?
Nu vezi că nu am de ales?
De ce nu m-ai fi logodit de mic,
Să nu mai am de ce s-aștept o fată
Mare?
Mamă,
Scutește-mă de această povară
Și mă însoară
C-o primăvară
Care-i fecioară,
Căci mi-a trecut și vremea-n care
Feciorul singur să se-nsoare
Poate.
Însoară-mă, mamă, cu toate!
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre mamă
A patra dimensiune a timpului
Se certau pirul și grâul
Pe marginea râului;
Unul că e neam cu râul,
Altul neam al grâului.
Se certau pirul și râul
Pe marginea grâului;
Unul că e neam cu grâul,
Altul neam al râului.
Văzând că-s ca și cum nu-s,
Mândra și-a pus fusta-n brâu,
Trăgându-și poalele-n sus
Când a trecut prin pârâu,
Prin mine, prin pir, prin grâu,
Doar cu visul ei s-a dus...
Alergând prin munți și văi,
Doar cu visu-i s-a-ntrecut,
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre visare
Fioros de luminos
Câte dimineți mi-au fost furate,
Când visam să nu mă mai trezesc
Niciodată la realitate,
Loc în care nu te întâlnesc!
Preferam să te visez venind
Și să-ți împrumut realitatea,
Vrăbiile, vesel ciripind,
Acceptându-și inutilitatea.
Iar când mă trezeam, într-un târziu,
Soarele, prea sus pe cer scăpat,
Mă orbea de nu puteam să scriu,
Și uitam îndată ce-am visat.
Intuind a minții tale trudă,
M-am trezit și, foarte fioros,
Am gonit realitatea crudă,
Colții către soare când i-am scos!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (11 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre Soare, despre lumină sau despre dimineață
Un vers
Eu n-am timp să mai scriu perfect,
Că, de-aș avea, nici n-aș mai scrie,
Ci m-aș lăsa o veșnicie
Să te iubesc fără defect.
Apoi m-aș apuca să-nvăț
La ritm, la vers, la prozodie;
Urechile să vă răsfăț,
Devoratori de poezie.
Dar, lume, sunt dator la stele,
Și toate versurile mele,
Împrumutate de la praf,
Sunt versiuni la epitaf.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre poezie sau despre stele
Cearta mamei
Mamă, prins cu viața mea,
Mă gândesc mai rar la tine,
Vinovat mă simt și-aș vrea
Să mă cerți cum se cuvine.
Că-ntr-o zi ca fiecare
Pentru alții, rea cu mine,
Vei fi dincolo de zare
Și n-o să mai aibă cine.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 ianuarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre viață
Colindul dacilor din urmă
Vin colindătorii
Năpădind ca norii
Cerul nostru, cete din Apus.
Biata Țara noastră
Șade la fereastră
Și cu dreapta-și face semnul plus.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (21 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca un vis
Mi-am pierdut viața cu mine,
Încă de la început,
Și crezându-le divine,
Pe femei nu le-am avut.
Mi-am pierdut viața cu ele
Mai apoi, de supărare;
Nu-s reale cât sunt rele,
Nu-s de vis cât visătoare.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre femei
Tânăra toamnă și bătrânul domn
Din copacul timpului,
Des precum un secundar
Pică frunza gândului
Ce rămâne tot mai rar.
Bate pleoapa ochiului
Timpanul auzului,
Sub nasul mirosului
Geme gura gustului.
Toamna, care va să zică,
Timpul roade petrecute
Cioflăie o ziulică
Și le uită gustul iute.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (31 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre ochi
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Aproape alb, adresa este:
