Frumusețe întunecândă
Frumusețe întunecândă,
Îndurerându-mi întunericul,
Carne roșie
Și sânge în tristețea mea,
Sculptându-și în nisip
Umbra,
Foarfecă,
Pândind în iarbă,
Violența mascată.
Mugur treaz
Și sevă curgând
Prin ochiul frunzei, ac de brad,
Niciodată curgând in derivă,
Jinduind
În a-și ramifica al său curs
Până in vârful frunzei,
Pentru a se reîntoarce,
Pornind,
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonata Lunii
Mirabila samanta nu poate fi distrusa definitiv de al iernii frig.
Ea germineaza ireversibil, inclvata in maternitatea terestra.
O lume noua incepe, un alt timp parca, imi vine din tot sufletul sa strig:
"Ce mister profund, ce magica fertilitate si ce primavara fiastra!"
Cand samanta germineaza, ea patrunde in pamant prin radacini adeseori,
Acele brate despicate ale radacinilor in sol ascunzandu-se,
Copacii inalti au nevoie de radacini adanci, de ramuri, de fructe si flori,
In timp ce pamantul se umple de verde viu, natura la viata trezindu-se.
Cand lumina in sine aluneca din mana divina in mana umana,
Radacina umana se-ascunde tot mai adanc pentru a razbi in furtuna,
Iar trupul uman cu trunchiul copacului si ramura verde se-aseamana,
Iar viata devine o sonata a lunii pentru copac si om impreuna.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Marieta Măglaș despre timp
Pianistul
În așteptare,
viorile din orchestră dansau.
Vibrau.
Degetele începură să mângâie
clapele vechi și lucioase.
Muzica era viața lui ~ clasică.
În jur, oamenii tăcuți
păreau a fi statui de ceară.
El se ascundea, de fapt,
într-un univers nevăzut.
Începu să semene tot mai mult
cu un vulcan aprins
printre notele ce explodau fierbinți
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
Saruta-mi durerea
Daca dimineata aceea ar pune capat tristetilor grele,
In acel loc parca uitat de lume, atat de dorit de noi doi,
Iubirea ta m-ar cuprinde, te-as imbratisa in visele mele,
Mi-ai saruta pleoapa stanga, am sta lipiti in pat amandoi.
Asteptand binecuvantarea divina a Domnului nostru Iisus,
Care ne-a eliberat prin sangele si trupul Lui de pacate,
Ne-am purifica sufletele doar prin lumina adevarului spus
Si ne-am binecuvanta sufletele daruindu-ne sarutari curate.
Ca o caprioara adapostita, asa as dormi, visand la un ideal,
Zona crepusculara ar ramane in rezilienta ei rosie si obscura
Intotdeauna osciland, compos mentis, intre virtual si real
Iubirea dintre noi si-ar forma, astfel, bine stiuta ei aura.
Sufletul tau mi-ar saruta durerea si as simti cum dispare,
Sentimentele tangibile s-ar transforma in fioruri rebele,
Ne-am trezi din lumea veche in noua lume de secunde sub soare,
Fiind innobilati de eternitatea noastra si existenta intre ele.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marieta Măglaș despre secunde sau despre iubire
Pierderea speranței
Ea nu-și pierde speranța în timp ce
se roagă. Nu este deloc simplu,
mai ales atunci când sună clopotele
pentru tot ceea ce se poate înălța
dar nu se înalță, ci se scufundă.
Un țipăt poate însemna
un coșmar sau o frontieră pentru sfințenie
atunci când infinitul este în interior.
Viața este o iluzie sau
o mască a unui ego și poate că această disimulare
are scopul de a rostogoli acest ego
într-un haos mai mare decât Mare Imbrium numită și Marea de Lacrimi. Ea crede că atât cât are este suficient pentru ea.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș (3 noiembrie 2023)
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!