Nu mai pricep
atâta iubire zace în sufletele rătăcite
pierdutele cuvinte, pagini scrise în zadar
nu mai pricep cum inima s-a înțărcat
de sângele ce plânge
scurgându-se în zborul de cântece și vise
n-am habar
poți să mi-aduci iubirea smulgând aripi furioase
te cuibăresc în palmele căuș ce se ascund sub pene
nu știu ce să mai cred, iar amintirea cerne
lacrimi în culise
greieri dezgoliți de cri-ul amurgului
grăbit în noaptea de păcate
nu mai pricep, nici licuricii nu mai au lumină
poți să-mi aduci regina-nopții în grădină
privind-o să mai sper când vântul eliberează șoapte
nu știu ce să mai cred dacă-am crezut vreodată
că liliacul va înflori
la tâmpla ta înstrăinată
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ionuț Caragea despre iubire, despre zbor, despre visare, despre versuri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Orfelinat celest
moto: dacă la început a fost cuvântul pot spune că Dumnezeu a fost poet
și a creat universul așa cum și eu am creat poezia mea
nu m-am gândit niciodată că aș putea trăi în visul unui copil
și oricât aș scotoci, nu i-aș găsi niciodată marginile.
sunt învățat să cred că exist, iar dacă n-aș crede
n-aș mai exista...
supernovele dospeau undeva într-un vis;
copilul le strângea în palme, iar ele explodau.
unele planete erau puse cu dichis,
altele în praful cosmic scindau,
dintre meteoriți... de-a v-ați ascunselea, surâdea
și se năștea în cer o altă stea.
copilul pe zi ce trece simțea nevoia de-a visa
împreună cu altcineva,
o ființă după chipul și asemănarea lui,
să se plimbe cu ea prin univers, haihui,
dar nu știa câte cuvinte și ce cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ionuț Caragea despre viață, despre poezie, despre existență sau despre cuvinte
Delirium tremens
Vezicula biliară îmi explodează în fabrica de spume amare,
Călăreț spațial mă pierd în galopuri de anorexie mintală,
Tranchilizantul comută durerea în faza finală,
Să nu credeți în mens sana până nu aveți
un corpore sano.
Scrâșnesc augmentativ,
Lasciv lubrifiază normalul întâmplarea,
Azi infinitul prinde forme în Calea Lactee și Marea Moartă,
Alegerea-i totuna, parce q'on peut pas choisir la vie,
Suntem zeii de sticlă și zeii de gheață
Și zeii de viță de vie.
Cineva a preschimbat apa în vin
Dar ne-mbătăm cu apă chioară,
Caneaua universală numită boală ne stoarce de iluzii,
Suntem praf în ochii iubirii covârșitoare
Numită demență,
Suntem laitmotivul sarcastic
Al zilei de azi și de mâine.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ionuț Caragea despre timp
Eutanasia îngerului meu
sunt plămădit
din carnea lui Eros și sângele lui Bachus
priviți-mi îngerul intrat în stare de ebrietate
fantomă alimentată de singurătate
în colivia oaselor este închisă o inimă
ce bate la poartă fără niciun răspuns
inima este și vie și moartă
pe jumătate înșelată
de propriul ecou
te simt dincolo de imaginație
dar mă aflu într-un timp fără spațiu și într-un spațiu acronic
(i se mai spune gaură neagră și vreau să atrag
toată materia ta)
secundele dansează striptease în fața plăcerilor carnale
cerșesc infinitului începutul sfârșitului
vreau să fiu Om așa cum simt eu Omul
să trăiesc printre culori
și nu printre cuvinte născute din euforia
de visuri și speranțe alb-negru
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ionuț Caragea despre inimă
Pasiunea lui Cupidon
Privită de sus lumea pare un puzzle perfect al iubirii,
o inimă gigantică în care freamătă la unison
miriade de picături izvorâte din miliarde de suflete,
o maree de vibrații incandescente,
de valuri extaziate revărsându-se
pe țărmurile bunei speranțe, în țara de foc,
acolo unde azaleele nu plâng niciodată,
acolo unde anotimpurile se contopesc
într-un sărut necontenit.
Cupidon, cel care în generozitatea sa infantilă
dezleagă din tolbă zâmbete ascuțite cu aromă de vino-ncoa',
lăsându-le să zburde la întâmplare, du-te-vino,
nu știe că jocurile se mai schimbă,
mai apar scrabble, cuvinte încrucișate,
combinându-se după legi de nimeni știute,
vrute-nevrute, văzute-nevăzute.
Iar el suferă, dărnicia sa este răsplătită cu: mai lasă-mă!
câteodată din nostalgie câte o săgeată mai aruncă departe,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ionuț Caragea despre fericire sau despre zâmbet
Corabia amintirilor
închide ochii
vezi cât de departe poți ajunge
și nu te gândi la întoarcere
lasă-i pe ceilalți să plece
din ei înșiși
ca dintr-o cameră mortuară
plină cu iubiri de ocazie
lasă-i să fie cuvinte de amăgit
singurătatea și întunericul
lasă-i să construiască monumente ale erosului
pe ruinele cărnii până la putrezirea de apoi
ei nu știu ce este iubirea
așadar, închide ochii
renunță la cuvinte
urcă-te în corabia amintirilor ca Noe în arca sa
și lasă-te dus de curenții universului tău interior
vei ajunge departe, pe țărmul unei lumi
în care toate iubirile tale
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ionuț Caragea despre ochi
Poemul meu ca un tren
poemul meu ca un tren pe firul epic
metafore-pilde și cuvinte curioase
cu locuri la geam
poemul meu ca un tren personal
oamenii se urcă
împart o bucată de vreme
zâmbesc și coboară uneori cu speranța
că poate se vor mai întâlni
poemul meu ce nu mai apare
îndrăgostiții privesc întruna la ceas
probabil se gândesc
că n-am să mai scriu despre trenuri
și aceasta este ultima șansă
să cutreiere lumea
din mersul imaginației mele
poemul meu ca un tren al întoarcerii
un bătrân întrebând controlorul
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul porcului
bunicul omora porcul, plângeam
dar știam că porcul îmi va ține de foame
cu o seară înainte porcul își făcea cruce cu copita
un porc credincios
se ruga Dumnezeului său:
Doamne, iartă-mi păcatele
am mâncat ca un porc
m-am purtat ca un porc
am trăit murdar ca un porc
am făcut totul albie de porci
dacă se poate, Doamne
aș vrea ca pe lumea cealaltă
să fiu Om
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ionuț Caragea despre religie
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Antologie de poeme 2006-2012, adresa este: