Epitaful în chip de baladă
Frățânilor ce rămâneți în viață
nu ne purtați în inimi vrăjmășie,
că dacă mila voastră ne răsfață
și Dumnezeu mai bun o să vă fie.
Priviți cum stăm cinci-șase în frânghie:
ni-i carnea, ce-o-mbuibarăm altădată,
de multă vreme hoit, de viermi mâncată,
iar oasele-s cenușă-n fiecare.
Nu râdeți de osânda-nfricoșată
ci să-l rugați pe Domnul de iertare.
De-i ruga, fraților, prea îndrăzneață,
nu vă scârbiți de noi, deși se știe
c-am fost uciși pe drept. Nu toți învață
cărarea-nțelepciunii cum s-o ție.
Rugați-l, dar, cu inimă smerie
pe Fiul din Fecioara Preacurată
ca mila-I să ne fie pururi dată
ferindu-ne de-a iadului vâltoare.
Nu ne smintiți din tihna-n fine-aflată,
[...] Citește tot
epitaf de Francois Villon (1983), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Francois Villon despre inimă
Balada limbilor pizmașe (zisă a blestemelor)
În șoricioaică, în arsenic tare,
în orpiment, silitră, var curat,
în plumb topit, că arde și mai tare,
în său și smoală-n care s-au spurcat
jidăucile cu scârnă și pișat
în zoaie de picioare împuțite,
în jeg de tălpi și-obiele flendurite,
în sânge de năpârci și zoft de boașe,
în fieri din lupi, vulpi și bursuci storcite,
prăjite fie limbile pizmașe!
În creier de mârtan spăimos, ne-nstare
să prindă pește, știrb și îngălat,
sau de dulău la fel ca arătare
lovit de turbă-n bale și scuipat.
în zgaibă de catâr răsofticat,
tocat mărunt cu scule ascuțite,
în bălțile de șobolani bâhlite,
de broaște și-alte lighioi vrăjmașe,
(șerpi și șopârle, păsări cufurite)
[...] Citește tot
poezie celebră de Francois Villon (1983), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Amoru-și are harul său
Amoru-și are harul său
Și libertatea ne învață:
Alegi și tu, aleg și eu,
S-a stins iubirea, totu-ngheață!
Și crește ura certăreață:
"Nici nu mă știi, nici te-am știut,
La naiba dragostea pe viață
Și ani de chin pentru-un sărut!"
poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
Balada
Fântâna-mi stă alături și totuși mor de sete,
Ca focul ard, dar dinții îmi dârdâie de frig,
În țara mea mă aflu, dar tărâm străin îmi pare,
Stând lângă jar, eu tremur de friguri doborât,
Sunt gol de tot și totuși veșmântul mi-i de vornic,
Când râd, am ochii-n lacrimi, doresc zădărnicii,
Mă-mbărbătez cu visuri și mor de deznădejde,
Mă-mbăt de veselie și tremur de dezgust,
Voinic mă simt și totuși stau frânt fără de vlagă,
Prieten mi-e oricine, dar toți mă ocolesc,
Nepăsător de toate îmi zbucium încă gândul,
Să mă îmbuib de bunuri când nu mai vreau nimic,
Și mierea vorbei blânde, mai mult amar mi-aduce, -
Pe omul ce mă-nșeala mai drag mi-i să-l aud.
Prieten mi-e acela care mă-ndeamnă a crede
Că lebăda cea albă e neagră ca un corb,
Minciună ori dreptate de-acuma mi-i tot una,
Pe cel ce-mi face bine mi-l socotesc dușman,
Țin minte tot și totuși nu-ncheg nimic în minte-mi,
Prieten mi-e oricine, dar toți mă ocolesc.
poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Francois Villon despre râs sau despre moarte
Epistolă către prieteni
Vă îndurați de mine, îndurare,
Atât măcar, prieteni, de-ați avea!
În hrubă zac, nu sub un pom în floare,
Aici, în surghiunia cea mai grea,
Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea.
Cocote, crai, novici și tinerei,
Voi acrobați, voi dansatorii cei
Mai iuți ca strechea, ageri ca iatanul,
Cu voci ca zvonul unor clopoței,
Aici îl lăsați pe Villon sărmanul?
Voi menestrei cântând în voia lor,
Craidoni, ce numai râdeți și glumiți,
Și risipiți bani buni ori calpi cu spor,
Oameni de duh, oleacă aiuriți,
Estimp el moare de mai zăboviți.
Stihuitori de cântec, vers, orații,
De se va stinge, faceți-i libații.
El zace, raze nu-i aduc aleanul,
Nici adieri, i-s ziduri grele frații.
[...] Citește tot
poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Francois Villon despre iertare sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Balada bunei învățături
Ori vinzi înscrisuri de iertare,
Ori ești la cărți și zar trișor
Sau călpuzan, tot la frigare
Ori în ulei se fierb și mor
Sperjuri, procleți de teapa lor,
Hoți, japnici și orice mișel:
Ce crezi, unde-s prăzile lor?
Toate-s la crâșme și bordel.
Cânți din țambale și glumești,
Să-nșeli nu ți-e păcat deloc,
Râzi, zici din flaut și vrăjesti,
Prin sate, târguri, iarmaroc,
Farse, măscări. Câștigi la joc
De zar, popice, cărți? La fel
N-ai parte de al tău noroc,
Toate-s la crâșme și bordel.
De-așa mocirlă te ferește,
Cosește, ară și țesală,
[...] Citește tot
poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada de încheiere a Testamentului Mare
Ici testamentul s-a-ncheiat,
Sfârșind, al bietului Villon.
Veniți când clopotele bat
Și dau de mormântare zvon,
În straie roșii vermillon.
El fu, (pe fudulii jurase),
Amant martir, morții plocon
Când lumea asta o lăsase.
Și cred că nu mințea deloc,
Căci l-au gonit fără pardon
Iubitele, haíne foc,
Că de-aici până-n Roussillon
Nu-i spine, ghimpe ori ghimpon
Să n-aibă, (nu exagerase),
Din straie, zdrențe de barșon,
Când lumea asta o lăsase.
Așa a fost, nu altcumva,
Golaș pieri, fără zorzon;
[...] Citește tot
poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Francois Villon despre foc
Mama
Măicuței mele bune-i las
O rugă pentru Maica Sfântă,
Că pentru mine multe-a tras
Și încă multe o-nspăimântă.
N-am nici cetăți, nici turn de pândă
Să-mi apere când rea-i prigoana
Și trup și suflet de osândă,
Pe cât mă apără sărmana.
poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe dosul scrisorii
Du-te scrisoare, iute saltă,
Chiar de n-ai limbă, nici picioare,
Să spui în a ta cuvântare
Că sărăcia rău m-asaltă.
poezie de Francois Villon
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebiruință
Vreți adevărul să se știe?
Îl spun: că-n chin nu-i bucurie,
Lumină ca în tragedie,
Lași cum sunt cei nebiruiți,
Oroare ca în armonie,
Nici minte ca la-ndrăgostiți!
poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!