- nenoroc (vezi și ghinion)
- Nenorocul e soarta la întâmplare, e expresia voii sorții - în care nu putem interveni fiind deopotrivă la întâmplare, biete pretexte de eșec în timp.
definiție clasică de Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Emil Cioran despre timp
Cei ce mor, pentru nimeni mor. Eroul e singur, pe pământ și sub el. Sângele lui fructifică alte lumi, căci în inimile noastre s-ar usca, în inimi fără vreun trecut sau vreun viitor. Până și virtualul ne e ideal.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre inimă, despre viitor, despre trecut, despre sânge sau despre moarte
Nebunia e actul de sinceritate față de absolut. Undeva toți suntem smintiți. Aerul pe care-l respirăm e un ospiciu în care rațiunea întreține false luminișuri.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II, Datoria celui ce scrie (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre nebunie
Atâta-i dragostea: putrezire împreună. Alăturând cărnuri străine și înfiripând fioruri din întâlnirile materiei, ea dă prilej plămadei de trup și suflet să soarbă chinuri prin ocolul plăcerii. În zadar împodobește ea cu geamăt obișnuita tăvălire, țâșnirea sonoră cu însoțire de sudori nu acoperă micimea întâmplării repetate.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre suflet, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Între neamurile bolnave, noi suntem cei mai bolnavi. Bolnavi de o sterilă sănătate. Plusul nostru de vitalitate, neavând direcție, suferim prea-plinul ca un minus. Ciobani decadenți - țăranii; fleacuri sceptice, domnii. Iar între ei, câțiva inspirați, ce doresc moartea ca să scape de năpăstuirea osândei generale. - Mai bine am muri cu toții, decât să fim atât de puțin! Să dăm foc inimilor noastre, să ne secerăm întrezăririle, să ne salvăm printr-o pieire vrednică! Să geamă spațiul sub vijelia sângelui nemângâiat! De-am lăsa măcar o pată, vastă, de strălucire, care să fie îndemn pentru acei ce-ar fi cândva ca noi! Ce suntem și ce-am fost, nu mai putem să fim.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre boală sau despre superlative
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Îndreptar pătimaș II, adresa este: