Praf de soare
Praf de soare
se așternea cândva
peste
dimneața iubirii noastre.
Ne certam cu porumbeii
Care intrau pe ferestră...
Muguri de iubire
se temeau să înflorească
la gândul că
se vor usca vreodată.
Stele refuzau să dispară,
Iar norii
desenau inimi pe cer...
Era și zi și noapte în același timp.
În dimineața iubirii noastre
răsturnam pliculețe de zahăr
în ceaiul pe care
îl uitam mereu
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (10 octombrie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpușa pe care nu am avut-o
Am atât de multe vise...
și o singură viață doar...
Luna alergă după mine,
pe strada pustie dar plină...
Acum, nici măcar nu plouă,
pentru că în jurul meu
înfloresc ghioceii...
Autoportretul și-a pierdut
creionul care mă cunoaște,
undeva într-o toamnă
de demult...
Încâlcesc adevaruri
pierdute pe un val de tristețe...
E o zi bună
pentru a inventa lumi!
Păpușa pe care nu am avut-o
Ți-am dăruit-o ție la prima ocazie.
Dar tu ai uitat că trebuie
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (5 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet defect
Aveai un suflet prea defect,
În toamna-n care te-am văzut,
Sunt meșterul tău fără scule,
Din primăvara ce-a trecut.
Sunt peretele tăcut din dreapta ta,
Ce-ți cunoaște starea după respirație,
Îți sunt tastatura deterioarată,
care-ți refuză comenzile cu grație.
Sunt copilul care se joacă cu tine,
Atunci când vrei să dai timpu-napoi,
Îți sunt spadă pentru dușmani,
Dar pot să-mi fiu și scut, în propriu-mi război.
Îți sunt dulcele vis, când dorul te apasă,
Îți pot bate coșmaru-n mii de cuie,
Dar tu ce ești, când eu sunt doar femeie,
Iubirea mea cea dulce-amaruie?
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (9 aprilie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovata fără de vină
Cum de mă vezi nevăzându-mă?
Când nehotărâtă de tine m-ascund
Sperând să mă găsești
Cea mai frumoasă azi...
Când nu sunt,
Cum mă auzi dacă te strig,
Printre alte strigate aglomerate...
Cum poți să cunoști lumea mea,
Printre atâtea lumi invetate?
Cum mă citești în privirea-mi
Când în cuvinte încerc să te mint?
De ce ți-e străină privirea
Când prin atingeri
Sinceritate-ți transmit?
Cum de mă ieriți,
Când prin fapte par neiertată?
De ce să plângi în ploaie,
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (1 ianuarie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Sfârșit de Autograf, adresa este: