E miezul nopții. Slabe, tremurătoare licăriri clipesc, ca niște ochi somnoroși, pe amândouă malurile. Un muget lung, răsunător, dă ecou dumbrăvilor de pe ostroave. Vaporul se oprește la Calafat. Orașul doarme sub straja lunei. Casele-nșirate pe costișa prăvălită spre Dunăre își aștern umbrele negre pe ulițile largi, tăcute (...)
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Ostrovul Mare. Ruini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Alexandru Vlahuță despre somn, despre tăcere, despre oraș, despre noapte, despre negru, despre marină sau despre Dunăre
Cu un vâjâit năprasnic se înalță valurile, aruncându-se pe podelele vaporului, și în hârtoapele ce se deschid, vasul scăpătând se pleacă într-o parte, păreții trosnesc strânși între mișcătoarele dealuri de apă. O amăgire a simțurilor zăpăcite de spaimă: mi se pare că în loc să înaintăm, ne lăsăm în jos, ne scufundăm încet în adâncul mării.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Constanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Alexandru Vlahuță despre apă
Cuvinte și lucruri, și întâmplări la care nu m-am mai gândit demult, vin acum stârnite din depărtările vieții, aduse valvârtej ca de suflarea unei vijelii. Măsor cu gândul întinderea mării; peste talazurile-i furioase văd vasul nostru o jucărie, o coajă de nucă pe care iscusința omului o cumpănește ș-o poartă totuși pe mări, înfruntând mânia furtunilor.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Constanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Alexandru Vlahuță despre viață, despre gânduri sau despre cuvinte
E noapte, o noapte caldă, adâncă, liniștită. Nu se mai aude decât respirarea puternică a mașinei și fâșâitul somnoros al apei. Luminile întârziate ale satelor clipesc, ca niște licurici, printre crengile copacilor. Trecem pe lângă Ostrovul Mare. În bătaia lunei, turla bisericii, satul, viile, pădurea, toate au înfățișarea fantastică a lucrurilor văzute-n vis.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Ostrovul Mare. Ruini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Alexandru Vlahuță despre sat, despre visare, despre religie sau despre lumină
De jos, din marginea satului, ruinele unei cetăți romane le spuneau din ce viță își trag neamul; iar în fața lor, peste zăvoaiele de plopi și sălcii de pe malul Dunării, se întindea câmpia, pe care, cu trei sute de ani înainte, Mihai Viteazul, spărgând duiumul oștilor turcești și, ca o vijelie năprasnică, spulberând steagurile verzi de pe pământul țării lui, gonea dâra de sânge și de turbane risipite până-n văgăunele Balcanilor.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Desa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Alexandru Vlahuță despre țări, despre timp, despre sânge, despre drapel, despre armată sau despre Pământ
Din năruita Tomi s-a ridicat, sub Constantin cel Mare, Constanța, căreia mai târziu genovezii i-au redat, pentru câtva timp, vechea strălucire și însemnătate comercială. Apoi a căzut sub stăpânirea turcească: cheiul și digurile de apărare, lăsate în grija vremii, s-au stricat, frumoasele clădiri ale portului s-au părăduit, toată mișcarea și viața orașului a început a tânji, un somn îndelungat și greu, ca o robie, s-a întins peste întreaga Dobroge. Valurile mării boceau stângerea unei lumi.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Constanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Alexandru Vlahuță despre mișcare sau despre frumusețe
Orașul e revărsat pe-o ieșitură de mal, împlântată în valuri.
Prin câte-a mai trecut, Doamne, și colțișorul acesta de lume!... La început, au aruncat ancorele și și-au așezat liman aci fenicienii, cei dintăi colindători ai mărilor. După ei au venit grecii, cu puternicile lor corăbii. Apoi a început năvala noroadelor de pe uscat. Și așa, neamuri pe neamuri s-au împins în căutarea «Berbecului cu lâna de aur» de la gurile Istrului. Vieți peste vieți s-au așternut în trei mii de ani pe țărmul acesta, și vijelii după vijelii au bântuit ș-au spulberat așezările lor din temelie.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Constanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Alexandru Vlahuță despre gură
Pe cer se aprind candelabre de stele. De pe terasa hotelului, îmi lunec ochii pe sclipitoarea câmpie a mării și cuget la vremile îndepărtate, la câte întâmplări și prefaceri au curs după ele. Mă gândesc la blândul și nefericitul Ovidiu... Aici și-a plâns amărăciunile surghiunului gingașul poet al Romei. Străin, bolnav, neînțeles de nimeni, el nu găsește, în sufletu-i abătut, un cuvânt de laudă nici pentru locul, nici pentru poporul în mijlocul căruia e osândit să trăiască. În versul lui urlă crivățul iernelor grozave care înghețau marea, pe lira lui suspină dorul de soție, de prieteni, de patria lui pururea frumoasă și surâzătoare, din care a fost gonit și pe care n-avea s-o mai vadă niciodată.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Constanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Alexandru Vlahuță despre poezie, despre versuri, despre stele, despre prietenie, despre plâns, despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Constanța de azi, chemată să devie peste câțiva ani unul din cele mai mărețe și mai însemnate porturi din lume stă pe mormântul vechiului oraș Tomi, a cărui întemeiere e învăluită în negura unei triste și crude povești (...)
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Constanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Alexandru Vlahuță despre tristețe, despre superlative sau despre prezent
Legănarea neregulată a vasului mă amețește. O căldură năbușitoare îmi învăluie capul. Culcat pe spate, în aerul greu al cabinei, îmi încopcesc mâinile sub ceafă, închid ochii și încerc să cuget; dar vijelia de afară pare că împrăștie și gândurile mele.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Constanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Alexandru Vlahuță despre mâini
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din România pitorească, adresa este: