Muze
Toamna când frunzele îmi cântă serenade
Eu te strig, bărbatul meu fără un nume
Și te conduc spre tainice misterele
Nu mă pierde în albastrele muzicii condeie
De vei pleca cu muza către stele
Nu uita să mă inviți printre ele
Să dansăm ca niște iele,
Aprinse de ale dragostei văpăi
Și-atunci când nu mai ești cu mine
Întreabă-te de eu sunt bine
Eu cânt cu veșnica lumină
Tu ai lumina ca perdea-bună
De mă vei trezi cu-acele crizanteme
Eu voi răspunde în plai cu ele
Și voi încerca să nu fac crize
Dacă tu nu vei mă mai vrea printre muze.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Surprinde-mă printr-un nou cuvânt!
Stăm răstigniți în cuvinte albastre
Ne proiectăm pe cer ca niște ruine
Și suntem nemuritori prin iubirea scrisă,
Transmisă, creată și recreată
Tu ești o petală de crin, eu un stamin
Suntem raze în aura îngerilor și copiilor noștri
Ne strigăm reciproc
Până vom dezmierda și animalele sălbatice
Suntem petale de mărgăritare, flori de vis
Și vom lua spuma mării la apus
Crează-mi un colț de rai în care să ne îmbătăm
Prin cuvinte în fiecare zi
Greu îmi este să răspund de viața netrăită de până acum.
Surprinde-mă printr-un nou cuvânt!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul de copil
Zidu-mi vorbește, tu patinezi
Eu risipesc speranțele-n visuri
Privim către ceruri și prindem amiezilor surâs
Ceasul ne-a rămas sub cărămizile vremii
Timpul s-a scurs ca un fluviu eliberat
Tu-mi suspini până ce strivind zâmbetele vom adormi Așternutul a prins viață
Lumina se clădește-n miezul abisului
Ziduri dublate de ani-lumină schimbă
Ne strivim speranța...
Sublimul zâmbet de copil.
Norii pluteau la apariția soarelui pe albiile lunii
Noi ne strângeam în brate, risipind neliniști
Suntem unul.., suntem viața, frumusețea și creația.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
Plouă ca din străfunduri
Plouă în sufletele noastre goi
Plouă cu ultimele rânduri
Plouă, pansând răni și umerii goi.
Plouă cu amănunte multe....
Peste anii fără risipire-n trăire
Picură blând peste babe surde.
Magia reîntoarcerii devine retrăire.
Să ne ascundem de noi, în locuri sacre
Să ne unim la El, la divina răsplată
Ultima pagină de cuvinte și cărnuri macre
Se întind necugetat spre a naște plată.
Ultimele cuvinte vor fi alinare....
Vor fi adaus de miere și foc
Sau poate cuvinte la supărare
Cu magia unui vers, recreat în joc.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Mă cuprinzi din priviri?
Mă dezgolești de umbrele tale
Mă strecori în sufletul tău deschis
Te caută privirea la marginea adierii sau apocalipsa
În liniștea serii mă vei adormi pe brațul pufos
Și-mi vei zâmbi în fiecare dimineață.
Vei cunoaște lumina
Și poate că vei fi doar o lumină la cap de tunel
Sau un pasaj al miilor de licurici din flori ale sufletului
Hai să zâmbim cu dragostea noastră
Până vor zâmbi și cei din jurul nostru
Aprinsă să ne fie lumina sufletului
Până vom parcurge drumul neprogramat
Și vom alina sufletele singure.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o stea nemuritoare
Te iubesc, ca un nor... Apar, dispar și reapar,
Te îndemn la meditație...
Dependența de mine sau de iubire poate ucide
Te condamn la iubire veșnică, pentru oricine, fără drept de apel!
Te surprind cu ochii lipiți pe perete,
Ai adormit în peștera inimii tale,
Ai pătruns pe contrasens, neconducând atent
Ai ales distanța, ca pe o vindecare a rănii abandonului,
Permite-mi să mă joc și eu cu Rana aceasta...
Pot fi singură, pot fi lumină în casele singure,
Pot fi Luna pentru un artist,
Pot fi o stea nemuritoare....
Cu drag, unui om abandonat de patimi.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necunoscuta din noapte
Aș fi vrut să-ți fiu un braț pe care să poți plânge...
Un ochii care să nu critice, ci să te admire
Aș fi vrut să fiu un alb nisip al mării tale
Dar totul părea atât de frumos...
Și nu era decât un amalgam de suflete lăsate în liniște
Și eu credeam că sunt iubită...
Iubită cu iubire egoistă, individualistă
A fiecăruia către sinele său
Eu, care credeam că mie mi se scrie lumina din poezie...
Dar roșul, întunericul i-a luat loc
Eu care credeam în vis... Dar timpul s-a scurs fără a ezita...
Eu am rămas doar femeia... necunoscuta din noapte.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu încerca!
Vântul tău a zidit în inima mea fluturii dragostei
Și ne-a atins privirea cu dansuri creștine
Nu încerca să-mi îngrădești libertatea!
Razele mele se scaldă în râul ochilor tăi
Și devin umbre pe buzele pârlite de nesomn
Nu încerca să mă atingi cu mâna ta pufoasă
Eu sunt un fulg călător spre lumi aprinse
Nu încerca să mă strigi în noapte
Eu stau cu urechea aprinsă la dansul lumilor acerb
Nu încerca să mă retragi din minte
Eu am un loc special, destinat dependenței de necontrolat
Nu încerca să mă strigi dimineața
Eu mă trezesc mai devreme decât viața.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Viața ascunde lumini și umbre
Nu am ascuns nimic din ce tu ești
Doar am sperat ca te vei întâlni
La fel de gol și trist.... timpul s-a scurs
Tu ai apărut ca un mag in lumina,
Perturbând credința pana la refuz,
Te caut, lumino, sa îmi cerni stelele
Adorm in liniștea de vis a nopții albe
Insist sa creez doar magie și viziunea
Va determina un comportament frumos
Caut tot ce ar fi mult mai frumos, duios,
Caut sa ascund lumina de intunericul crunt
Caut sa vibrez, sa asaltez magia pana devin un inger.
Cuprinzând florile in lumina duioasa a inimii.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirale de lumină
Livezi, păduri înflorite la Naidăș, pe pământ fertil
Pomi cu ale lor surprize, păsări cântătoare
Se mișcă lumina și visul meu se recompune
Culorile: galben-aurii, verde închis sau verde deschis mă absorb
Pentru a crea vibrația luminii din ochiul cunoașterii
Razele lui ne absorb curiozitățile până ce ating nervul.
Mă aplec spre tine, cu gândul creat în lumina culorilor naturale
Cu plante luminate ating vibrația vindecării
Cuprind ochii tăi în palmele mele,
Desenez cercuri, mici, în cercuri mai mari, tangente,
Unindu-se uimitor, în spirale de lumină.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
