Parfum de femeie...
Din vremea liliacului înflorit
Cu brebenei și toporași în brațe
Privirea ta m-a urmărit
Speranță cu speranță...
Când fluturii pluteau în zbor
Dorințele noastre arzătoare
Și sufletul candid fremătător
Ardea din floare în floare...
Parfumul tău de altădată
Îl simt și-acum cum mă-mbată
Dulce poezie a iubirii tale,
Frumoasa mea, plină de iertare!
Ca și atunci eu te iubesc acum
Femeie cu dorințe-ascunse-n parfum,
Cu zboruri plutind în miez de poezie,
Frumoasa mea, lumină care mă mângâie!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lady - II
Șampanie, aur și caviar
Tangoul ultim, pradă vie...
Tu îmbrăcată în alb sumar,
Eu aruncându-mă-n propria beție!
Mușc din buzele tale moi
Și trupul tău se prelinge peste mine...
Atâtea patimi iar pătrund în noi
Încât se tulbură îngerii în mănăstire!
Un dans carnal fără de temeri
Pistoalele celorlalți pe masă...
Tu aruncând speranțele de ieri
Sub rochia alba de mătasă!
... Și cântă muzica, și cântă aprins;
Ochii celorlalți ard de invidie...
Mă prăbușesc în vis, în vis învins;
De tine Lady, nici lacrima nu mai știe?!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiul vieții - V
În sensul iubirii absolute
Destinul pare în fisuri
Sufletul refuză să lupte
Fiind mult prea singuri!
De-acum nu mai pleca
Doamne din gândurile mele
E-n carantină și lacrima
Cu miezu-i straniu de durere!
Vie e lumina din icoane
Biserici închise de frică:
Gândește-Te la noi, Doamne,
În taină, clipă de clipă!
Uneori existența e crudă
Alteori suntem trufași;
Abia viața o să ne ajungă
Dacă nu ne-am avea vrăjmași!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga de destin II
Epuizantă așteptare spre Neant;
Slavă celor orbi, fără de lumină...
Mă curăț de ispite și de păcat
Când Moartea rănile mi le alină!
Și, plânge, plânge preotul din sat!
De taine nedeslușite viața e plină...
Mă uit în urmă, la tot ceea ce-am lăsat
Prietenii în dușmani vor să devină?!
N-am vrut la nimeni niciodată
Să fac vreun rău sau să trădez...
Las lacrimile-n miez de piatră
Ca îngerii trăiesc, plutesc, visez!
În fuga mea spre un alt destin
Se răscolesc cuvinte însângerate...
Spre Mănăstiri merg și mă-nchin:
Doamne, iartă-mă de singurătate?!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lady - I
Bogăția ta e fără dimensiune
Atâtea cristale Swarovski stau să cadă...
Te salvezi o, pradă pentru lume
În cucernicia îngerilor în prima zăpadă!
Ești ca o mireasă pentru care
S-au însângerat mii de imperii...
Acum, te iubesc cu teamă, cu înfrigurare
Și te ascund în miezuri de materii, Lady!
În spiritul sacrificiului meu suprem
Când aurul din lume nu se mai vinde...
Tezaure cu amintiri au ultim semn
Lacrima ta ascunsă în trupul meu, iubire!
Lady, ți-aș dărui tot ce-i mai scump
Dar sufletul meu îți aparține...
Iubesc, mă tem în tine mă întrup
Și să mă ierți când ard vechile destine!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiul vieții - VI
Se-nchid ferestrele spre lume,
Se-nchid ferestrele din noi
Se înnegresc zile după zile
Și flăcările orbesc în ploi!
Abandonați în stări inutile
Purtând trufii de condamnați
Se înnegresc zile după zile
Uităm de părinți de copii de frați?!
Ne lasă Dumnezeu din toate
Păcate înfrângeri erezii
Se înnegresc zile după zile...
Noi, strângem lacrimi din copii!
Martiri închiși în colivii
Nici aerului de noi nu-i pasă
Se înnegresc zile după zile
Și noi tot nu mai ieșim din casă?!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegia firului de iarbă - I
Lăsați-mi primavera asta crudă
Tăcerea care plânge și acuză;
Frații acasă nu mai pot să ajungă,
Lăsați-mă fără implorări și scuză?!
Caut în rădăcinile sufletului meu
Rugile vostru pentru care lupt și eu;
Sunt un fir de iarbă călcat de toți, distrus;
Întru ființa mea plânge pururi doar Iisus?!
Îmi vreau boabele de rouă,
Miez de nou destin;
Să vă dăruiesc doar vouă
Verdele crud sublim!
Îmi vreau o rază de speranță,
Ruga Soarele-răsare;
Dorul tuturor de viață...
Nu mă călcați în picioare!
Îmi vreau frații și surorile înapoi,
Mângâieri de flori și de albine;
Credința să ardă iar în noi:
Doamne, mă apără!... sunt cu Tine!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară neagră - II
În cristalul morții
Suntem fără dimensiune;
Ne încearcă spiritul rațiunii
Redeterminări de sens și lume!...
Se dilată celulele fără contur
Neliniștea arde stări latente;
Fugim în granița celui singur
Trădând ultime reci sentimente!
Pământul alunecă sub noi;
Nu mai are abisul certitudine;
Ne încearcă spiritul rațiunii
Redeterminări de sens și lume!...
Atomii se dizolvă în abstract!
Nu vom avea nicio înfățișare!
Moartea se plimbă astăzi în frac;
Ne mai dă dreptul la o încercare?!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papirusurile vieții - I
Citesc printre lacrimi
Și mă devoră tăcerile strigătul mut,
Creierul neoxigenat plin de bacteria
Atâta trecut prezent viitor pierdut!
Citesc printre lacrimi
La marginea tuturor imperiilor nevăzute,
Corpul în delir viruși și bacilli fragmentându-l
Atâția luptători mor pe baricade fără ca să lupte!
Citesc printre lacrimi
Din profeții de altădată care-au scris
Dumnezeu când să se întoarcă
Și morții să se topească-n proriul abis!
Citesc printre lacrimi
Pagini rupte dintr-un posibil destin,
Priviri orbesc în false patimi
Trufașului faraon i se închin!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție, Doamne...
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
Singur și bolnav în casă
Cu o lumânare pe masă
Și în suflet cu-o-ntrebare
Mai are el astăzi iertare,
Mai are doruri de înălțare,
Iubire, zbor printre petale?
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
La vreme de seară și neputință
Redobândind propria credință
Spre un tărâm lyric imaginar
Îndulcind amarul din amar
Plind de incert de fals ideal
Evadând mereu din al său real?
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Simplitate și firesc, adresa este:
