Lacrimile Lăcrămioarei de Virgil Chiriac

Şi-a fost să-i fie Lăcrămioarei ochii şi la nuntă, luminaţi de lacrimi. Erau lacrimi de prea multă fericire, dar şi de amărăciune că n-o avea alături pe sora ei, Cătălina. Şi de atunci, de la nunta Lăcrămioarei, an de an, în fiecare primăvară, în păduri strălucesc risipite prin iarbă lumini de rouă. Sunt lacrimile Lăcrămioarei...

Virgil Chiriac în Lacrimile Lăcrămioarei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi fost tăiş ascuţit, neîndurător, de pumnal şi nu i-ar fi străpuns mai cu durere inima Lăcrămioarei, decât ascuţişul înveninat al vorbelor surorii ei, Cătălina.

Virgil Chiriac în Lacrimile Lăcrămioarei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un împărat care avea două fete. Dar pe cât de frumoasă, frumoasă fără de asemănare era una dintre ele, Cătălina, pe atât de puţin dăruită era cealaltă, Lăcrămioara.

Virgil Chiriac în Lacrimile Lăcrămioarei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi apoi feciori de împăraţi şi voinici din lumea largă, fără număr, veneau s-o peţească pe Cătălina. Aceasta, ştiindu-se atât de arătoasă, hotărâse să-l ia de soţ numai pe acela care-i va aduce trei daruri, cele mai de preţ din câte se află. De dragul ei, peţitorii se încumetau la la încercări atât de grele şi anevoioase, încât toţi îşi pierdeau viaţa.

Virgil Chiriac în Lacrimile Lăcrămioarei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E rostuit aşa ca dragostea cuprinsă în inima unui tată să fie împărţită deopotrivă pentru fiecare dintre odraslele lui. De aceea adânc s-a întristat împăratul afând vrerea mult frumoasei sale fete. Cu câte vorbe, meşteşugit alcătuite, n-a încercat împăratul să-i întoarne Cătălinei gândurile. Dar aceasta nu s-a lăsat înduplecată cu nici un chip. Pentru a-şi scuti tatăl de povara alegerii, Lăcrămioara hotărî să fie după voia Cătălinei.

Virgil Chiriac în Lacrimile Lăcrămioarei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!