Frunze coapte
Durerea frunei care moare
Și se desprinde-n cercuri line
Formând covoare natule,
Nime nu știe s-o aline...
Și nu contează zi ori noapte,
Se-aud foșnind în dulce șoapte...
Purtate de o adiere,
Plutes alean, ca o părere,
În implacabila cădere...
Frunzele țipă sub picioare,
Cerând parcă îndurare,
Schițând o mută imputare,
Se pregătesc de înhumare!
poezie de Viorel Trușcă din Gânduri tiparite (2005)
Adăugat de Dorina Golea
Comentează! | Votează! | Copiază!
En (ce) falus
Ești Alfa și Omega e Pământ,
Răspunzi prezent la toate câte sunt,
Mă faci ca să omor si să pictez,
Să pot visa și să analizez,
Mi-ai dat limbaj și scris și văz,
Am și auz și simț tactil
Și văd în spațiu, sunt subtil,
Ajung pe Lună dacă vreau,
Pot să vorbesc așa pe șleau...
Circumvoluții și mistere
Și revoluții efemere...
Îmi dai idealuri și un crez,
Te rog, aș vrea să procreez!
Tu pentru mine esti un zeu,
Ce zici? Există Dumnezeu?
poezie de Viorel Trușcă din Gânduri tiparite (2005)
Adăugat de Dorina Golea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Gânduri tiparite, adresa este: