Critica aparține unui resort sufletesc superior.
citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ei nu cunosc, bieții scriitori, o artă înnăscută, în afară de literatură, o vigoare ce vine din pământ, din aer, din cer, din sânge. Ei au citit și citesc, și după ce citesc se pun să scrie și ei - și iată de ce sunt scriitori. Sceptici din nerozie și orientalism, ei nu pot să priceapă viața, n-au pentru ea nici un sentiment, nu se pasionează, nu izbucnesc, nu se revoltă, nu urăsc, nu iubesc, nu vor, nu văd, nu știu. E o emasculare profundă, și de aceea scriitorii noștri și îmbătrânesc atât de iute.
citat celebru din Tudor Arghezi (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-ți faci drepturi din suferințele și nedreptățile îndurate.
citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de All
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii bun și blând la toate, după cum se poate.
citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Daniela Bercea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sânul tău cu bumbi de dude,
De buzele-ți cărnoase, dulci și ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De șoldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tăi mi-e dor,
Să-mi strângă capul înlăuntrul lor.
Dă-mi pe limbă să le bea
Balele tale calde, mult iubita mea,
Femeia mea, durerea mea și viața mea.
Tu nu știi, că la rău și bine,
Inima, gândul meu, lipite sunt de tine,
Ca iedera te înfășoară
Sufletul meu, cu frunza lui ușoară.
Tulpina ta se-nalță pân' la stele
Strânsă de vrejul gândurilor mele.
Tu nu știi că ești totul pentru mine,
Lumina mea și zările senine,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Și dumneata?
Și Dumneata, a cărui gură pute,
Ce fel de viermi și ce fel de ciuperci
Hrănești în vorbele stătute,
Cu ce mă îndulcești și mă încerci?
Pe când te bucuri și mă lauzi, frate,
Mă uit în sufletul tău, biet,
Bolnav în bubele umflate
De un puroi ce coace - afund și-ncet.
Privirea, grea de-o veghe-nveninată,
Mocnește vânătă, ca niște zer.
Nu știu ce zări ți-o turbură vreodată
Și-o luminează strâmb ce soi de cer.
În bunătatea ta, spoită ca de Paște,
M-am poticnit de-o piatră de la fund.
Și am călcat pe mațe vii de broaște,
Care alunecă pitite și se-ascund.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul
-"Grădina se chemase Paradis și Rai.
Acolo totdeauna-i mai, -
Oftează Eva a pustiu,
Când povestește, mai târziu,
Copiilor ținuți în poală
De câte ori îi culcă și îi spală, -
Acolo anul ține, fără greș,
De la caise până la cireși,
De la cireșe până la caise.
De două luni e anul pare-mi-se,
Ba, mi se pare, nici de-atât.
Nu-i viscol, ger și timp urât,
Doar poame bune, cu toptanul.
Cât e grădina și cât ține anul.
Un râu de miere și un râu de lapte
Se-mpreunau în miazănoapte.
Și am văzut și altceva:
Bomboane-n flori și gârle de cafea.
Zahăr movili și cornuri mari cu mac,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

- naționalism
- Naționalismul, care-i barbaria sulemenită de o cultură superficială, introducerea jivinei din noi în civilizație, întreține pofta de carne de om, dilată orgoliul naționalității, subțiat în civilizație până la dispariție.
definiție celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată toamna...
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid așternut e șesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niște urcioare
Cu vin îngroșat în fundul lor de lut,
Stau în țărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.
Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzește, scuturând în sus
Foile,-n azur.
Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul nențeles,
Și cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domniță...
De-amar de timp, scriindu-ți și cântând,
Stau cu-o ureche-n zid și la pământ.
Pridvorul tău, de sus, din turla mare,
Nu a cinstit scripcarul cu o floare.
Tocită-i pana-n slova ta,
Și corzile, nici ele, nu mai pot cânta.
Domniță cu cinci turle la cetate,
Răbdai aproape anul jumatate,
Și-n așteptare, număr ca nebunii
Luceferii rotiți din coada lunii.
Nici slut nu sunt și am destoinicie
Și la stihiri, dar și la cerbicie.
Nu te cerșesc. Te vreau. Am dreptul. Sunt
Legat de umbra ochilor tăi crunt,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi (1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
