Târziul drum
Am apărut de nicăieri pe strada dragostei de scris
Și-am rânduit umile strofe atât cât pana mi-a permis,
Iar simplu joc de început mi-a fost și dor și nebunie,
Preaplinul sufletului meu s-a vrut hrănit cu poezie.
Transpun ce vântu-n zbor mi-aduce, o dulce șoaptă îl aud
Cum lin coboară pe hârtie nedefinit, banal și crud
Și formă dau sfioasei slove ce cu migală-o zugrăvesc
Pe albul pat, răsfir cuvinte și din condei le șlefuiesc.
Iar îngerii de-mi sunt potrivnici și muzele-s în carantină
Atunci n-abat din drumul meu, aștept tăcută, dar senină
Și limpezesc și scutur norii și cu răbdare iar pornesc
Bătătorind târziul drum cu pași mărunți spre ce iubesc.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri (2018)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Sibiana Mirela Antoche despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Atâta dor...
Atâta dor am prins în palme, mamă,
Și-atâta liniște îmi zăbovește-n păr,
Căci n-am avut vreodată-atâta teamă
Să te separ de timp și adevăr.
Hai, vino, mamă, nu-mi lua speranța
Să pot trăi când dorul toarce greu,
Să-mi dai un semn să pot topi distanța,
Să-mi iei tristețea pieptului mereu.
Mai dă-mi de veste-n insomnia nopții
Să pot visa la câte tu-mi iertai,
Mi-aduc aminte, mamă,-n fața porții
Cum fruntea-n palmă-ades mi-o sărutai.
Și gânduri oarbe îmi încing tăcerea
Și lacrimi reci rotogolesc mormântul,
Hai, vino, mamă, nu-mi lua puterea,
E tot ce am mai bun decât pământul.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri (23 iulie 2018)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Sibiana Mirela Antoche despre timp
Strigătul dorinței
O dorință-n mine fierbe, clocot viu în seu de dor,
Travestită-n fir de viață stă ascunsă până mor,
O aud cum răsucește cheia inimii flămânde,
Șubrezind suave lacrimi pe sub ploapele plăpânde.
Căutând-o prin unghere, ostenită zbate-n piept,
Varsă cupa așteptării, cere liberul ei drept,
Nu-și găsește loc prielnic, se strecoară-accidental,
Iese-n tundra disperării, seacă-n miezul ei banal.
Scutură sămânța-n vatră, vântură de neguri viul,
Mă trezesc sub un asediu, scapără curând pustiul,
Cer dorinței să rămână, s-o aud cum vine... vine...
Pitulându-se în vene îi chem hibernarea-n mine!
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata vieții
De-aș întoarce timpul înșelându-mi soarta
N-ar fi decât tristă amăgire-n van,
Ispitindu-mi gândul ce-ar învârte roata
N-aș găsi cărarea să ies la liman.
Și de-ar fi destinul lunga rânduială
Tot aș vrea a-ntoarce timpul înapoi,
Să trăiesc vremelnic clipa temporală
Cu speranța oarbă de-a strivi nevoi.
Hărăzitei urme de-amintiri deșarte
I-aș vâna secretul ce-a topit arzând,
Vinovata clipă ce ușor desparte
Viața de-a ei moarte într-un cer flămând.
Nu renunț la visul de-a opri odată
Timpul în secunda marelui trecut,
Răsucind clepsidra lutului în roată,
Cu prezentul zilei dintr-un început.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vărsa călimara
Mi-e flămândă penița de albastra cerneală
Din al muzelor cearcăn și al șoaptelor dans,
Aș vărsa călimara pe a laptelui coală
Mâzgălind-o în vorbe ticluite-n balans.
Opulență de slove adunate-ntre rânduri
Îmi dau libera mână de-a le pune din mers
C-o armată de îngeri și altare de gânduri
Aș mai prinde o rimă, aș mai scrie un vers.
Mi-e flămândă speranța de-a sculpta în cuvânt
Cu o daltă-aș ciopli ascuțind-o-n condeie,
Cu o alt-aș zbura ca o boare de vânt
Pe o pagină goală... trup golaș de femeie.
Mutilând castitatea feciorelnicei foi
Cu a umbrelor negre coborâri pe hârtie,
Ca o dulce chemare, fără strop de nevoi
Aș vărsa călimara ca pe-o lacrimă vie.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LA CEASUL BLÂND AL SERII
Nimic nu stinge fiara ce doldora coboară
Topindu-se sub sfoara întinsului pământ,
La ceasul blând al serii lumina o doboară
Carbonizând înaltul, croind negru veșmânt.
Se troienește-argintul în infinite zări
Ștergând sinitul zilei, încorsetând seninul,
Acoperind de umbre noptatice cărări
Mușcând bucăți de lună, ademenind divinul.
Tăciuni smoliți separă funinginea de scrum
Lansând al nopții leagăn în ațipiri de cer
Trezindu-se grăbiți, făcându-și lesne drum
În temporale spații ce niciodat' nu pier.
La orizont e fiara ce urcă dogorândă
Dorind să mai aprindă lumina-n zori de zi,
Domol începe-a arde sub flacăra flămândă
Pân' ce amurgu-i stoarce puterea de-a urzi.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am oprit o clipă timpul
Am oprit o clipă timpul nefiresc de îndrăzneț
Vrând a-i măsura trufia, fără cel mai mic dispreț,
Prea ne face vreasc devreme ofilindu-ne în vrej,
Prea ne-amenință cu goana amețindu-ne vârtej.
Am oprit o clipă timpul întrebându-l încotro
Nisipește-n cer destine dirijând noul tango,
Între naștere și moarte credincios ne urmărește,
Iar de nu-i urmăm menirea, mânios ne pedepsește.
Am oprit o clipă timpul ascultându-i furca-n tors
Eu, nevinovatul sorții, lut de vlagă aspru stors,
Voi, ce ați primit ninsoarea, curioși o adunați
În căușul alb al vieții... răbdători vă resemnați.
Am oprit o clipă timpul într-un mod întâmplător
Când își pregătea reduta, el mirabilul actor,
Și fura în drumu-i grabnic veșnicia din nisipuri,
El, bătrânul vagabond, vechi pirat de anotimpuri.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut...
M-am născut în simfonia florilor pictate-n ceară
Și-n balsamuri rafinate din al raiului de vară,
Când plesneau în cupe crinii de un alb imaculat
Și-mi râdea-n fereastră cerul din azuru-i fermecat.
M-am născut în dimineața zorilor spălate-n rouă,
La sfârșit de cireșar când natura-n floare plouă,
Când albina-n faguri toarce dulcea miere parfumată
Și splendoarea ne-o desfată marea-n valuri dantelată.
M-am născut când ciocârlia glăsuia duios în triluri,
Iar pădurile foșneau dănțuind în mici deliruri,
Ape repezi vânturau stâncile-mpietrite-n cale
Căutându-și loc să curgă repede spre-ngusta vale.
M-am născut cu dor de viață pe arpegii de chitară,
Legănată lin de cântec pe solfegii de vioară,
Când caleașca albă-a lunii voal de stele revărsa
Peste-ntinsa blândă zare spre-a o dulce lumina.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Clipe și îngeri, adresa este:
