Pe gorganul cel mai răsărit al Belgradului, turnurile castelului țarilor Serbiei opinteau să străpungă cețurile iscate în pântecele munților Dinarici, ghiontite de vânt harnic asupra cetății de scaun. Deasupra donjonului, drapelul alb cu cap de urs chindisit în fir de aur, împovărat de ploaia ce stăruise de trei zile, flutura anevoie. Castelul, aidoma celor din țările papistașe, era o fortăreață puternică, împrejmuită de zid crenelat. Veacurile însemnaseră piatra de codru. Pe negura așternută de vremi, ici-colo, mușchiul zvonea verde de mlaștină, smaraldin în binecuvântate zile însorite.
Rodica Ojog-Brașoveanu în Vulturul dincolo de cornul lunii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Vulturul dincolo de cornul lunii, adresa este: