Pierdere
Mireasă-n valuri de argint
Sculptată-n arca veșniciei,
Cu val de stele te alint,
Te-nalț în cântul rapsodiei,
Veghez să-ți fie somnul lin
Și noaptea pasăre măiastră,
În dimineți să ne-nfrățim
Tăcut, cu-ntinderea albastră.
Corola florilor de crin
Să-ți fie voal peste ocean,
Iar când la tine am să vin,
Cu-ntreaga ființă să te am,
Să mi te dărui ca un vis,
Mărgăritar și chiparoasă,
Căci tu iubita mea, rămâi,
Eternă și cea mai frumoasă.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu
Tu ești furtuna ce-a spulberat
Castelul de nisip al inimii mele.
Mă tem de forța ce ne-a unit destinele
Cu lanțurile sălbăticiei.
De ce aștept curcubeul care să-mi lumineze
Existența cea de dincolo de aici?!
Ea nu mai semnează cu surâsul speranței...
A murit odată cu prima palmă primită...
Ce sărut mi-ar mai demonstra iubirea,
Când eu simt doar teamă și ură?
Ba nu, nu pot nici măcar să urăsc.
Sufletul meu a murit atunci când,
Cu lacrimi în ochi
Te-am întrebat dacă
Mai crezi că te pot iubi.
Unde s-a ascuns visul din templul fericirii?
Unde este dragostea la care visam?!
Fericirea este un înger-fantomă.
Un fum alergând dezordonat
Prin orașul inconștienței...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taină
Iar eu, mirifică poemă,
Pe catafalc să-ngenunchez,
Sub a iubirii tale trenă,
Pe-un colț de stea să mă așez.
Și să visez, mireasa nopții
Să fii a mea, în veșnicii
Să alergăm desculți... Și sincer
Și cast, să ne putem iubi.
La subsuori, cu iambi sălbatici
Să sorb cuvântul irosit
În ne-cântări de lacrimi coapte,
Când zorii clipei s-au ivit.
Să-nsăilez eternitate
Cu albe clipe de amor,
Și peste-ntinsa pânză,-n noapte
Să ne putem iubi cu dor.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Ne cheamă țara
Ne cheamă țara! Datorii celeste
Ne cheamă iar, istorii să schimbăm.
Să fim stăpâni în țara noastră scumpă
Nu slugi plecate-n juguri... Să luptăm!
Ne cheamă țara! Pruncii, din cenușa
Atâtor irosite așteptări...
Ne cheamă țara! Să deschidem ușa
De-acum, neobositelor chemări.
Călă i creștini... blestem sub semnul crucii...
De ce în 89 au murit
Copiii, frații, mamele și pruncii?!
De ce de-atunci, voi toți, ne-ați tot mințit?!
Ne cheamă țara! Sângele zvâcnește
Ca un vulcan de patimă și dor...
Aici, acum, zadarnic se trăiește!
Aici, acum, mereu ne cheamă țara.
Veniți cu mic, cu mare, să luptăm!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație pentru nunta de aur a părinților mei
Ziua asta-i pentru voi anume,
Căci cincizeci de ani de bucurii
V-au fost sprijin vieții trecătoare
Lângă rude, nași, lânga copii...
V-ați clădit palatul fericirii...
Astăzi, iată! Iar vă cununați.
Legământ dumnezeiesc vă leagă
Și pios, genunchii vi-i plecați.
Mărturii și flori vă stau dovadă,
Toți cei dragi, din cer părinții buni...
Mamă, îți sărut muncita mână!
Tată, vezi cât sunteți de bătrâni?!
Vă iubesc! La voi îmi cer iertare
De-am greșit cu gândul sau cu fapta!
Toate-n lume, vai, sunt trecătoare,
Dar vor fi pe veci, mama și tata.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odihnă veșnică!
Odihnă veșnică în ceruri!
Puterea de-a se înălța
Lumină spre cereasca taină!
Dă-i Doamne, dreaptă, calea Ta!
Oh, fie-i sufletul un înger,
Cu îngeri cerul să-l nuntească,
Căci trupul nu-i decât cenușă
Aici, în patima lumească.
Aici e doliu, plâns și jale,
Aici e-o cruce, un mormânt,
Acolo-mpărăteasca zare
Ți se deschide, suflet blând...
Aici e-un nume scris pe cruce,
Acolo-s legile cerești,
Acolo poți plăti prin fapte
Deșertăciunile lumești.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați-mă!
Lăsați-mă să plâng!
Poate mă voi transforma
În ocean...
Să îzbesc diavolul neprieteniei
Și al tăcerii
Și al resemnării.
Nu pot să tac, sunt mare-n furtună...
Lăsați-mă să plâng!
Nu sunt un zeu!
Am dreptul să cad...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă sau lasă-te iubit...
Înger coborât din ceruri...
Tu, îndrăgostit de lume,
Pe cărări transcendentale,
În poemele postume,
Arzi luceafăr viu de viață,
Arzi vulcan și vei zbura
Cu iubirea-n altă lume,
Înger blând de catifea.
Dragoste la malul mării,
Când nisipul se cuprinde
Peste brațele de valuri,
În ocean de ne-cuvinte.
Tu alungă-mi remușcarea
De-a te fi iubit târziu...
Fi tu cer iubirii mele,
Pe-al pământului pustiu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii orfani
Mă-ntreb de ce copii ai nimănui, sub soare,
Stau și plângând, cerșesc la colț de stradă,
Un trecător s-arunce-un colț de pâine.
Ori caută o mângâiere caldă...
Haina le este petecită-n coate...
Un somn cu vise dulci dac-ar avea
Poate că n-ar mai tremura stingheri în noapte,
Lumină lămpii-n suflete ar da.
Ce dulci speranțe! Strânși ca un ciorchine,
Frate cu frate, ori părinți cu prunci,
De sărăcie nu le e rușine,
Își poartă-n suflet rănile adânci.
Din ochi ștergându-și urma de tristețe,
Zâmbesc cu Maica Sfântă-n somnul lor.
Poate că n-au ce încălța și-i iarnă
Și n-au în lume nici un ajutor...
În suflet li-ncolțește primăvara,
Adorm într-un târziu, zdrobiți de fame.
I-acoperă cu sufletul de foc, doar mama.
În somn ei nu mai cată răzbunare,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duduia și prozodia
E un teren alunecos în fond,
Și-n decolteul ei se vede... tot.
Iar el, infatuatul, vrea să știe
Dacă duduia-i doar... o prozodie.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
