Dimineața... Sfârșit de septembrie... Frunzele copacilor păreau arse, dând culoare arămie acestei toamne târzii, încălzindu-ne retina cu nuanța ei roșiatică.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă viață este o secundă dintr-o veșnicie, atunci ce suntem noi?! Am învățat, nu fără efort, că durerea face parte din fericire... Paradoxal, ați putea spune.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ploaie măruntă, aluneca într-un dans agresiv, prinzându-mă în vâltoarea ei, încovoindu-mi pleoapele, nelăsându-le șansa de a se deschide. Încă mă simțeam obosită.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am deschis pleoapele împietrite de somn. Adormisem?! Da, adormisem. Nu am avut puterea să privesc ceasul din perete, căci timpul se oprise în mine. Eram prea obosită.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am sorbit din cafea cu aceeași dorință cu care l-aș fi îmbrățișat. "Oamenii nu sunt perfecți" mi-a mai spus, "nici croiți după același tipar... De aceea nu seamănă între ei.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ne va mai oferi șansa de a întâlni fericrea... Dar puțini vor vrea s-o cunoască cu adevărat. Pentru această șansă, ultima poate, speranța mai bate, ca un clopot, în noi...
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul era o mare de stele... Cupa mea de șampanie se spărsese și pe cearșaful imaculat alunecau lacrimi de cioburi și vise... De ziua mea eram din nou singură și din nou tristă.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orele treceau grăbite ca păsările cerului. Simțeam că și eu, odată cu ele, mă grăbesc către "undeva" imaterial, necesar, dar deosebit de dureros, unde anume însă nici eu nu știam.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea impusă din sufletele noastre accentua dezorganizarea ideilor, imprimând acea teroare intelectuală de care mă temeam încă. Ficțiunea devenise involuntar o înscenare a realului.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învăluite într-o măreție rece, stelele spărgeau liniștea nopții și se spărgeau aruncând din înalt solzi pufoși, mici, alburii, de lumină. Întunecarea se dilua în crema lăptoasă a lunii.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Dialog cu fericirea, adresa este:
