Începuse să plouă... Apoi ploua obsesiv, așa cum nu mai plouase de mult. Se întunecase... În depărtare, pe străzi, felinare cu lumina portocalie se coborau peste chipurile trecătorilor obosiți, alungindu-le umbrele. Vântul spulbera primele lacrimi de chihlimbar ale copacilor goi de lumină.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În legănarea lor dulce, frunzele se desprindeau de copaci, înotând într-un dans lent, spre ultimul lor drum, un joc stins și distins, melancolic, vibrând, ascunzându-si durerea în umbre de pași despicați de propriul lor trup, în șuieratul prelung al trenului rămas stingher, în ultima gară.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și uite așa, ajungi să îți fie rușine de tine însuți, de imaginea ta, de serpentinele pe care timpul ți le-a săpat pe chip, uitând de cât de măiestoasă este înțelepciunea cu care ți-ai hrănit pruncii. Ajungi să te vezi în gândurile tale un monstru activ, într-un timp de mult trăit... și uitat.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viziunea mea, cerul și pământul se ascunseseră atât de departe că nu le mai puteam simți nici căldura și nici pulsul de suflete ce le popula într-un joc nesfârșit. Mi-aș fi dorit în clipa aceea să dilat strălucirea imaginii, apoi s-o pliez în evantaiul de gene și s-o păstrez pentru eternitate.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe alocuri, frunzele căpătaseră o culoare arămie, vestind în neliniștea lor, începutul anotimpului ploios, cu nopți lungi și întunecate, ziditoare de umbre nepăsătoare și reci. Acum însă vara se încăpățâna să părăsească înălțimile, încumetându-se să mai vegheze câteva săptămâni asupra fermecătorului tablou.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe ecranul imens de deasupra noastră se conturau pe un fond cenușiu, diafan, păsări alunecoase ce împodobeau panorama cu mișcătoare broderii ancestrale. Doar eu puteam înțelege frumusețea mută a acestui tablou, doar eu vorbeam cu privirile, cu viața de dincolo de oameni, cu tainica frumusețe a lumii aceleia.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina urca peste coamele munților ca o dantelă de pace, care se destramă la cea mai delicată adiere, iar fâșiile perforate și viorii căutau în curgerea lor grandioasă să se unească cu lumea... Dincolo de acest orizont impozant, imaginar, aproape de noi, în noi, exista altul. Și acela din noi se pierdea într-un voal vaporos de impresii.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii - un cuvânt simplu, dar rezultatul unor profunde și complexe întrebări, un complicat angrenaj de gânduri și sentimente supus unui continuu proces de uzură... Se grăbesc să se maturizeze, apoi, plictisiți, caută copilăria. Aleargă după bani, uitând că sănătatea este esențiala, apoi, cu ei, caută să-și plăteasca ceea ce au pierdut.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatroși străvezii trag marea cu hamuri nevăzute, marea se ridică tăcut, apoi cade în cascade de lumină, regretându-și peștii, stâncile, țărmul, valul prin care a desenat veșnicia timpului ei, așa cum eu, trag cortina secundelor, regretându-le trecerea, afundându-mă într-un somn adânc, din care doar amintirea de-a fi mă trezește constant.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți s-au obișnuit să vadă femeia ca pe o ființă supusă, gata să se aplece oricând în fața bărbatului, bună la de toate, mamă, soție, femeie, ce o mai fi reprezentând ea, a cărei libertate să fie îngrădită de fiecare câte puțin și de toți în totalitate. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată că nemaifiind liberă, nu mai e ea. Ea, cea pe care toți o visează; ei..
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Dialog cu fericirea, adresa este:
