Soarele era acum un ochi uriaș, pătrunzător și dement, supraveghind lumea de la picioarele lui. Deasupra avea un univers nemărginit, sub, un alt nemărginit univers, unde totul părea înțepenit în limitata natură statică ce integra în ea subtile scene de viață.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Rodica Nicoleta Ion despre viață sau despre Soare
Tributar, focul verii își arunca sclipirile solare peste întregul pământ, peste câmpii de pojar, peste păduri de smarald, peste ape de cleștar însetate... Cu pensula înmuiată în culori aprinse și vii, smălțuise copacii tiviți cu aur și purpură, iar noi, la poale de umbre, poposisem să-i simțim miresmele dulci.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șerpuiau râuri celeste pe geamurile prăfuite, încinse. Pe acoperiș, goana primelor pietre ne făcu să tresărim. Acum erau multe, mai multe și parcă mai mari. Mirosul de-ncins nu mai era atât de pătrunzător. Și când în sfârșit s-a oprit ploaia, ca un sărut, a apărut curcubeul. Spectacolul încrezător al naturii se încheiase aici.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre sărut sau despre ploaie
La început un strop, doi, stropi mari, făcând în nisip adâncituri mici, apoi mai des, tot mai des. Nici nu știu când perdeaua de ploaie a făcut zid între grădină și casă (nu se mai vedea nimic înainte). Norii se spărgeau zgomotos; mâniat, Sfântul Ilie își biciuia caii pe cer, iar roțile mari scânteiau în goana nebună, neobosită...
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre sfinți
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Crina, adresa este:
