Moartea Mariei
Cum vezi în creangă roza în haina-i veșnic nouă,
În tinerețea lumii de Mai, prin alte flori,
Și cerul gelozind-o de viile-i culori,
Când zorile o scaldă cu lacrime de rouă;
Corola-i poartă gingaș iubirea triumfală;
Îmbălsămând grădina cu-arome dulci și moi:
Dar sub arșița dură, sub grindină și ploi,
Tânjește-ncet și moare, petală cu petală,
Tot astfel în avântu-ți de-ntâia tinerețe,
Când lut și cer cinstitu-au suava-ți frumusețe,
Ți-a fost tăiat de parcă al vieții fraged fir.
La groapa ta primește-mi a lacrimii ardoare,
Și vasul plin cu lapte, și-acest belșug de floare,
Ca trupul tău să fie și mort un tandafir.
sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica
Dumnezeu este pretutindeni, pretutindeni se amestecă zeul,
Început, sfârșit și mijloc
A ceea ce trăiește și în care sufletul este închis
Pretutindeni ține în vigoare orice lucru.
poezie celebră de Pierre de Ronsard
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice clipa
Ferice clipa unică din viață,
Și loc, și timp când ochii-ți m-au ucis,
Ori barem m-au zvârlit într-un abis,
Și-acolo m-am făcut un sloi de gheață.
Ci drept e că trupeasca trăsătură
O am mereu, dar sufletu-mi fugit
Trăiește-n tine ca-n sălaș iubit,
Și m-a lăsat azi singur în natură.
Când galeș uneori întorci spre mine
Focoșii ochi, simt cum îmi curge-n vine
Un râu de flăcări ce-mi dă viață iar,
Și moaie frigul care-n sânge-l port;
Dar ușurarea-i slabă și-n zadar,
Căci fără suflet eu rămân tot mort.
sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul către cartea sa
Hai, cartea mea, la drum, deschide poarta, hai,
Cu frâul liber treci prin teama din răscruci
Și mergi cu fruntea sus, și faima ta s-o duci,
Făcând și praf cu mersu-ți în calea care-o ai.
Pornește, deci, că-aud cum vin din urmă, vai,
Ai mei urmăritori neistoviți în munci
Și gata să-mi întreacă și-ardoarea mea de-atunci,
Când ai la prima cursă înaripații cai.
Ba nu, oprim aicea, ca să rămâi ce ești.
Deși am foc în sânge, și-ncă tărie am
În piept și în picioare, ca să mai pot să-alerg,
Oprim aicea, carte, că-avutul din povești
Nu-l vreau, nici supărare la inimă nu am
Când vin și cântă alții și laurii-și culeg.
sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
