Pierre de Ronsard în

Moartea Mariei

Cum vezi în creangă roza în haina-i veşnic nouă,
În tinereţea lumii de Mai, prin alte flori,
Şi cerul gelozind-o de viile-i culori,
Când zorile o scaldă cu lacrime de rouă;

Corola-i poartă gingaş iubirea triumfală;
Îmbălsămând grădina cu-arome dulci şi moi:
Dar sub arşiţa dură, sub grindină şi ploi,
Tânjeşte-ncet şi moare, petală cu petală,

Tot astfel în avântu-ţi de-ntâia tinereţe,
Când lut şi cer cinstitu-au suava-ţi frumuseţe,
Ţi-a fost tăiat de parcă al vieţii fraged fir.

La groapa ta primeşte-mi a lacrimii ardoare,
Şi vasul plin cu lapte, şi-acest belşug de floare,
Ca trupul tău să fie şi mort un tandafir.

sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica

Dumnezeu este pretutindeni, pretutindeni se amestecă zeul,
Început, sfârşit şi mijloc
A ceea ce trăieşte şi în care sufletul este închis
Pretutindeni ţine în vigoare orice lucru.

poezie clasică de Pierre de Ronsard
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice clipa

Ferice clipa unică din viaţă,
Şi loc, şi timp când ochii-ţi m-au ucis,
Ori barem m-au zvârlit într-un abis,
Şi-acolo m-am făcut un sloi de gheaţă.

Ci drept e că trupeasca trăsătură
O am mereu, dar sufletu-mi fugit
Trăieşte-n tine ca-n sălaş iubit,
Şi m-a lăsat azi singur în natură.

Când galeş uneori întorci spre mine
Focoşii ochi, simt cum îmi curge-n vine
Un râu de flăcări ce-mi dă viaţă iar,

Şi moaie frigul care-n sânge-l port;
Dar uşurarea-i slabă şi-n zadar,
Căci fără suflet eu rămân tot mort.

sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul către cartea sa

Hai, cartea mea, la drum, deschide poarta, hai,
Cu frâul liber treci prin teama din răscruci
Şi mergi cu fruntea sus, şi faima ta s-o duci,
Făcând şi praf cu mersu-ţi în calea care-o ai.

Porneşte, deci, că-aud cum vin din urmă, vai,
Ai mei urmăritori neistoviţi în munci
Şi gata să-mi întreacă şi-ardoarea mea de-atunci,
Când ai la prima cursă înaripaţii cai.

Ba nu, oprim aicea, ca să rămâi ce eşti.
Deşi am foc în sânge, şi-ncă tărie am
În piept şi în picioare, ca să mai pot să-alerg,

Oprim aicea, carte, că-avutul din poveşti
Nu-l vreau, nici supărare la inimă nu am
Când vin şi cântă alţii şi laurii-şi culeg.

sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!