Trăsneală
Destulă tăcere, prea multă roșeață,
pretinsă plăcere ne spală pe față,
puțină rutină, polen stimulent,
rugină, ruină - slogan iminent.
Prea fadele zvonuri de vânturi doinite,
țâfnoase tainuri de dor părăsite,
calm noaptea strecoară subtil trup urzeala,
tot macini la moară naiv îmbulzeala.
Trăsneala flatată tresare sagace,
stârnește turbată uzura tenace,
de sete uscată, nu-i trebuie apă,
din balta secată iubirea-și adapă.
Dau nota de plată bacșiș armoniei,
plictis încărcată și șperț poeziei,
zvon tainic parcurge s-o iau de nevastă,
eu râul ce curge, ea salcia-mi castă.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când lumea e a ta
Când simți că toată lumea e a ta,
Resimte, oare, ea "stăpânul lumii"
Ce doar prin fapte-i poate îndrepta
Grimasa rezultată-n urma glumii?
Orice-ntrebare are și răspuns,
Nu te sfii să dai, zâmbind, vreunul,
Iar de, cumva, te vei simți străpuns,
Ca de un gând, să nu bocești nebunul!
Să râzi, că lumea-i plină de irozi
Ca Nero, ce nu-și mai încap în piele;
Tu, mic, să te strecori printre nerozi,
Să-i scapi, voios, de marile belele.
Recunoștință ai să dobândești,
Nu te-aștepta, cumva, la vreo bravadă,
Că vine, sigur, când nici nu gândești,
Un zâmbet, ca răsplată, drept dovadă.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Resentiment
Tristețea neputinței tale
de a mă ferici
mi s-a revelat abia atunci când
te-am descoperit bătrână și vlăguită.
Bruma cearcănelor tale
este certificatul de înmatriculare
al suferințelor ce ți-am pricinuit involuntar.
Descoperi secretul iubirii
abia când este iremediabil pierdut,
ivirea ori acceptarea unui capriciu
fiind primul avertisment,
din păcate ignorat.
De-am putea trăi fiecare zi
ca și cum ar fi cea din urmă,
îngerii noștri păzitori,
seduși de fiori,
s-ar precipita și poate-ar uita
robineți deschiși prin care s-ar scurge
rentabilizarea producției
de sentimente etern umane.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La beție
Nu știu cine-a zis odată,
la beție sau necaz,
că bărbații o fac lată
doar când se întrec în haz
și ca porcii se îmbată
după datină și caz.
Eu, cu inimă curată,
vin să pun paie pe gaz:
spun că mândra li-era fată
tot cu lacrimi pe obraz,
ca fecioară preacurată
când mânca brânză cu praz.
De vecin era curtată
și la el sărea pârleaz,
iubirea-i alambicată,
cu schimbare de macaz,
nu poate fi judecată,
că nu trece prin grumaz.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia cu vise
În corabia cu vise ce te poartă liniștit
ia-ți iubirile promise: să iubești, să fii iubit!
Și cu degetul pe hartă urmărește spre zenit
suflul vântului cum poartă nava ce-ai împodobit.
Vânt la prova te îmbie, din pupa alt vânt te poartă,
iar tu constați cu mânie: derivă, ai puntea spartă!
Spiritul le aranjează, nu te enervezi deloc,
știi că de sus te veghează steaua ce-ți poartă noroc.
Ia-ți iubita ce ți-e dragă, strânge-o tare de mijloc,
spune-i ce de ea te leagă și sărut-o cu mult foc.
Să fiți tâmplă lângă tâmplă, cu gura împreunată,
salvarea-n duh se întâmplă, nu te lasă niciodată.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul uscat
Pe poteca dintre lunci ne-am întâlnit astă vară,
C-ai venit numai atunci să-ți faci vacanța la țară.
Ne-ntâlneam cu bucurie sub copacul 'nalt-umbros,
Eu eram paznic la vie și mă simțeam norocos.
Ne vedeam la prânz și seara, bucuroși nevoie mare,
Petrecurăm toată vara într-o dulce sărutare.
Dar trecu vara ca visul și nici seama nu ne-am dat
Că pierdurăm Paradisul, nu știm cine l-a furat.
Vara asta mai bat drumul, privesc trist și-ngândurat,
Am găsit din jar doar scrumul și-ntreg copacul uscat.
Dar, de vara care vine, acolo-mi voi face veacul,
Așteptându-te pe tine... să vii să-nverzim copacul!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul și pomul
Un stăpân avea un pom,
Stăpânul se numea om!
Pomul roadele-și arată,
Dar stăpânul niciodată:
"Proprietate privată"!
Prețuind a sa avere,
Pomul ține la vedere,
Dezvelind fructele lui
Ca rod al pământului
Și dăruiește oricui!
Vede un om necăjit,
De putere părăsit,
Își apleacă poalele
Să-i culeagă roadele
Potolindu-i poftele!
Omul, când are necazul,
La vecin sare pârleazul
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pentru Elfida și Tanța (din Centrul de dializă Fresenius NephroCare Constanța)
Tot încerc în dializă
să nu produc iar vreo criză,
să nu intru-n fibrilații
și să creez palpitații
că Elfida și cu Tanța
n-ar vrea să-mi strice vacanța
cât timp mă aflu-n Constanța,
ci doresc să mă simt bine
în mediul ce îmi convine:
voie bună, rodnicie,
pace și prietenie,
peste tot noi vrem să fie
zâmbete și armonie,
ce rost are supărarea
să ne-nvolbure ca marea,
tristețea nu-și face loc
să prezică nenoroc,
noi doar râdem și glumim
că vrem să ne veselim,
nu avem mai multe vieți
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fața iluzorie
Pe aleea dintre blocuri
Te-am zărit întâia oară,
Te mișcai sprințar pe tocuri
Zveltă ca o căprioară.
Glumeai și râdeai voioasă
Când ni s-a-ntâlnit privirea,
Insistentă, curioasă,
Dar mi te-ai pierdut cu firea.
Mi-ai zâmbit cam încurcată,
Iar eu am simțit povara,
Fața ta îmbujorată
M-a fascinat toată vara.
Veneam zilnic pe alee
Să te caut, s-aud glasul,
Și cu flori de azalee
Să încerc să-ți opresc pasul.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot...
Nu pot să plâng, doar lăcrimez,
cu ochiul stâng mă luminez,
cu ochiul drept rămân străjer,
atent la piept să nu disper,
inima vrea s-o ia la trap,
dorința ta cât să-ți încap,
de dor și drag mă toropesc,
furtuni atrag, nori risipesc,
cerul senin mi-l vreau mereu,
cultiv pelin, doar cât vreau eu,
e datul tău, scris la soroc,
nici bun, nici rău, dar cu noroc,
m-ai legănat și m-ai sortit
să-ți fiu bărbat nedespărțit,
legat cu dor și cu alean,
să-ți fiu izvor, voinic oltean,
bântuitor, secat deloc,
mistuitor, pară și foc,
viața trăim împovărați,
să ne iubim împreunați,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
