Sunt doar trist...
Când îți spun că te iubesc,
Simt, am aripi și plutesc,
Nepăsarea ți-e izvorul
Care vrea să-mi frângă zborul.
Dacă-ți spun că vin la tine,
Faci nazuri că nu-ți convine,
Însă te usucă dorul
Care vrea să-mi frângă zborul.
Când îți spun că fantezia
Îmi provoacă poezia,
Zici că muza mi-e zăporul
Care-mi potolește zborul.
Dacă-ți spun că fără tine
Nu pot trăi nici trei zile,
Văzul mi-l umbrești cu norul
Care-mi întunecă zborul.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesteacănul
Mesteacănul de lângă pod
Nu făcea fructe, nu da rod,
Dar farmecul și vârsta lui
Stârneau mândria satului.
Nu ducea lipsă de nimic,
Era voinicul pe colnic,
Avea prieteni credincioși
Tineri destoinici, inimoși.
La el veneau, se sfătuiau,
Decizii strașnice luau,
Era cu ei faptă și gând,
Îi ajuta doar fremătând.
Dar uite că s-a întâmplat,
Voinicii au plecat din sat,
Muncesc acum tărâm străin,
Lăsând acasă vai și chin.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul școlii
Nu orice scoică poate să zămislească perle,
cele-osândite poartă nesăbuit blestem,
oblăduind plămada închisă-n efemer le
pradă crunt destinul rupând firul de ghem.
Când vin pe lume pruncii, în lunci răsună mierle,
cinstind progenitura, ograda e-n rustem,
nu orice scoică poate să zămislească perle,
iar cele osândite se mistuie-n blestem.
Pătrunse de durere ca-ntemnițații-n gherle
își slobozesc povara și izbăvite gem:
sunt scoicile ca mame ce-n traiul auster le
fură hoți de perle, iar noi, tăcuți, credem
că orice scoică poate să zămislească perle...
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui începător
Îmi placi din ce în ce mai mult,
de azi n-o să-mi mai fii povară,
capeți în vorbe un tumult
ce sper c-ar fi ultima oară!
Cuvintele m-au pus pe jar,
și mă prăstăvălesc de viu,
îmi faci din viață un calvar,
nici nu-l mai vreau, nici nu-l mai știu.
Tu ai talent, dar n-ai habar,
ce duci în spate... nici nu știi!
Îți risipești al vieții dar
în loc să scrii doar poezii.
Că ești blagoslovit cu har,
deși scrii pure fantezii,
ușor treci patimii hotar,
închipuind fantome mii.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi pare rău
Nu-mi pare rău că te-am iubit,
am fost o vară fericit,
credeam că soarta mi te-a dat
ca eu să-ți fiu predestinat.
Știam că-n viața mea de vii
drept înger păzitor să-mi fii
împărtășim griji și nevoi
că-n loc de unul suntem doi.
Eram cu sufletu-mpăcat,
nu săvârșeam niciun păcat,
la unele nepotriviri
ne-nțelegeam doar din priviri.
Dar armonia dispăru
când aroganța apăru,
nu mai fu chip să te-nțeleg
și taina urii să dezleg.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rogu-te!
Te rog, mă iartă, dacă poți,
Nu-ți fă din dezacord bravadă,
În ochii lumii te socoți
Năpăstuitul fără spadă!
Te rog, mă iartă, dacă vrei,
Necutezând să mă combați,
În viață ai prieteni trei:
Drac, Înger, Sorți predestinați!
Te rog, cu mine să fii bun,
Că bunătatea e virtute,
Nu tot ce zboară e lăstun,
Nu toate vitele-s cornute!
Dar fă un lucru înțelept
Și roagă-te să nu greșești,
Cu mine-ncearcă să fii drept,
Ca lumea s-o împărățești!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castanul
Castanul ca un lampadar
O lună m-a ținut hoinar,
Veneam grăbit să te-ntâlnesc
Și dornic să te cuceresc.
Cu vorba ta eram bogat,
Păstram în gând ce-am câștigat:
Ochi blânzi, priviri șăgalnice,
Zălog iubirii pașnice.
Și mulțumeam Celui de Sus
Că-n dar ceresc mi te-a adus
Să fii ce alta n-a mai fost,
Dând vieții mele grai și rost.
Când florile s-au ofilit
Te-am așteptat, n-ai mai venit,
Castanul ca un lampadar
Trezea tristețe, dor și jar.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurii
Cum se bucură izvorul când îmi vede bustul gol
și se dă de-a rostogolul că mă spăl ca-n Sohodol!
Cum se limpezește apa când o-apropii ca s-o beau,
fericită la agapa ce în cinstea ei o dau!
Cu drag mă-nconjoară ceața și mă face nevăzut,
ca să-mi dăruie dulceața dulcelui necunoscut!
Cum mă ocrotește norul să stau la loc răcoros,
tot așa mă-alin cu dorul pentru tine, norocos!
Seninul știe că-mi place și zile senine am,
tu să vii la mine-ncoace ca fructul desprins de ram!
Tu ești apa și izvorul, unul după-altul tânjim,
ești seninul, ceața, norul că doar noi doi ne dorim!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu eșt râul, eu sunt stânca
Neclintit precum o stâncă
În găvanul apei zgomotos,
Gândul meu rezistă încă
Trainic și statornic la frumos.
Vieții săvârșim poruncă,
Așa Cel de Sus a hărăzit,
Formă-gând mereu ne spun că
Să nu te desparți de cel iubit.
Sunt precepte ale vieții,
Respectăm ce-n karmă ne e pus,
E magia tinereții
Gând intens din Zori pân' la Apus.
Cum dezmiardă apa stânca,
Cu blândețe ori în mod țâfnos,
Tot așa primesc porunca
Să păstrez al dragostei prinos.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de apus
Pe costișa unui deal
Tinerii priveau spre lac,
Tânărul era Maikal,
Locuia-ntr-un sat sărac.
Lângă bojdeuca lui
Venea fata la apus,
De la munca câmpului
Și Maikăl era răpus.
Fericiți, când se-ntâlneau,
Ochii sfredeleau sfială,
Veseli, la piept se strângeau
Și uitau de oboseală.
Așteptau cu-nfrigurare
Ca soarele să se culce,
Și pe blânda înserare
S-o sărute cât mai dulce.
Maikăl tremura de spaimă,
Fata tremura sfioasă,
Noaptea le va duce faimă:
De mâine va fi mireasă.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
