Rondelul indiferenței
Indiferența-i boală grea,
Întocmai ca și nepăsarea,
Apatic, făr-a te durea,
De crezi că te-a lovit lingoarea.
Nu scapi de ea, chiar dac-ai vrea,
Cum din boboc rezultă floarea,
Indiferența-i boală grea,
Întocmai ca și nepăsarea.
Sălbatic, rupi o rămurea,
Prin ea-și menține codrul starea,
Căci rămurica îl nutrea:
Era stăpân, rob... apărarea,
Indiferența-i boală grea!
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertare
Iartă, de ai suflet mare, ne-am certat duhovnicește,
nu mai e timp de-mpăcare, viața ni se rătăcește!
Lasă ura și mânia că-n noi totul se răcește,
la ce e bună mândria dacă inima-ți golește?
E bine să-ți ceri iertare, uneori se mai greșește,
mâine de rușine moare cel ce astăzi se mândrește.
Răbdător, cum se cuvine, judecă și socotește,
dacă nu e lucrat bine, nici ogorul nu rodește.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel unei iubiri
Și dacă în această lume
Iubit n-am fost cum aș fi vrut,
Aș vrea ca tot să se rezume
La "ce-am avut și ce-am pierdut"!
Știute-s vechile cutume
Din auzite sau văzut
Și... totuși, în această lume
Iubit n-am fost cum aș fi vrut.
Mereu, cei care-s puși pe glume,
Parcă pierzându-și mințile,
Până-și primesc sentințele
Vorbesc, făcând la gură spume,
Cum nu s-a mai văzut în lume.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul durerii
(la un eveniment nefericit)
Rostul nu mi-l mai găsesc,
Timpul trece în neștire,
De-oi fi mort sau mai trăiesc,
Nu știu cum să dau de știre.
Zile grele, nopți doresc
Să petrec întru murire,
Rostul nu mi-l mai găsesc
Timpul trece în neștire.
Cu așa trai, omenesc,
Simt că nu-mi mai sunt în fire,
Sufletul mi-l chinuiesc
Cu dureri și-n pătimire,
Rostul nu mi-l mai găsesc.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
Repetabil stimulent,
suveran a cărui slujire e scopul meu suprem,
fapt novator
ce poate deveni permanență
ca o idee răsărită instantaneu
din penetrația tenace și rapidă
(împrospătată continuu de calitatea revelației
ce trebuie fructificată de entuziasm și dăruire)
a razei acțiunii ce nu poate fi oprită de ziduri,
ci răspândită în mii și mii de conștiințe,
neînlocuibilă prin comoda reorientare exterioară.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biografie
Ce mi-e mie, ce ți-e ție,
Pagini de biografie,
Ne unesc întotdeauna,
Din două vieți facem una.
Ce ți-e ție, ce mi-e mie,
Tril purtat de ciocârlie
Din aproape spre departe
Că nimic nu ne desparte.
Ce e-n noi în noi rămâne,
Jurăminte-n veci stăpâne,
Trăim unul pentru altul
Consfințit de Prea-Înaltul.
Soarta care ne-a unit,
Viața ce ne-a hărăzit,
Respectăm lumii povața:
Eu sunt soțul, tu mi-ești soața.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinism
Totul ți se cuvine!
Din reflex
sau pur și simplu,
dintr-o convingere simplă,
din neatenție
sau comițând inechități
fără să-ți dai seama
de propriu-ți destin.
Totul ți se cuvine!
Fără să renunți la dreptul
de a-i nedreptăți pe alții,
avantajul tău
dezavantajul altora.
Puțin îți pasă de ironii!
Îți speli obrazul
cu lacrimile noastre.
Ți se cuvine totul!
Cinicul și straniul tău
sentiment al Draptății!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul sufletului zbuciumat
Dacă un suflet este zbuciumat
Și nu-și găsește loc printre ai săi,
Simte că-i un erou abandonat,
Privind cu demnitate spre călăi.
Își vede idealul perimat,
Trăind printre ratoni și popândăi,
Un suflet care-i veșnic zbuciumat
Și nu-și găsește loc printre ai săi.
Dar ce îl doare cu adevărat
Și-i trece prin destin poteci și căi?
Adulmecat, trădat și sfârtecat
De propriii prieteni, ca dulăi,
Se simte un erou abandonat.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
Ninge peste noi cu fluturi,
Albi și puri, să fim uimiți,
De ninsori să nu te scuturi,
Doar așa să fim, uniți!
Ninge peste noi cu muguri,
Rod și spor din purități,
Arderile vii din ruguri
Aripi dau castei dreptăți!
Mai ning peste noi petale,
Aromă de chiparos,
Mi-ieși în cale, ți-ies în cale,
Drumul vieții-anevoios!
Doar ninsori de altădată,
Spornice ca ploi de mai,
Ne-or veghea iubirea toată,
Eu ți-o dărui, tu mi-o dai?
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție
Din când în când
la mine-n gând
cobori plângând
sau vii râzând
să te alint,
să nu te mint,
să te încânt
c-un legământ
de drag și dor
șoptit ușor
ca un zefir
pe-al serii fir,
blând căutat
și repetat,
tandru rostit
în piept găsit,
calm rostuit,
cald păsuit,
de noi avut,
nicicum pierdut,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
