Rondelul nepăsării
Boală grea e nepăsarea,
Din instinct sau ignoranță,
Pune peste rană sarea,
Mama ei de Cotoroanță!
Peste ani așterni uitarea
Ca pe ultima speranță,
Boală grea e nepăsarea
Din instinct sau ignoranță.
Te macină-ncrâncenarea
Dorului de-a fi isteț,
După-un ideal măreț
Sub povară-ndoi spinarea,
Boală grea e nepăsarea!
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adorabilei mele soții
Profiți că am un handicap
Și îmi trosnești tigaia-n cap,
Să dai, te rog, mai ușurel,
Dar... pe cocoașă, că sunt chel!
Când cocoașa mea rezistă,
Nevăstuica mea insistă,
Nu se-nfurie degeaba,
Zice că... își face treaba!
Alte treburi nu-ți încap
De-mi trosnești tigaia-n cap?
Destinație: -n tigaie
Carne și cârnățăraie!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dorului de ducă
Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai oprește,
Iar neveste-mi îi spun că
Mi-au undița, plec la pește.
O apuc spre vreo speluncă,
Vreau să petrec nebunește,
Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai oprește.
Și pe nevastă o-apucă...
Sare-n sus de două dește,
Scoate draci de sub perucă
Și cu sare mă orbește
Când îmi vine dor de ducă.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul disperării
Când te înhață disperarea
Și crezi că totul e pierdut,
Soarbe speranțelor licoarea;
Există Noul Început.
Dar nu lăsa ca împilarea
Să strige-n sufletul tău mut,
Când te înhață disperarea
Și crezi că totul e pierdut.
Frământă-ți mintea cu ardoarea
Plămăditorului de lut,
Renască-n iesle Născătoarea
Mântuitorului pierdut
Când te înhață disperarea.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul profeției
Bazându-se pe profeție,
Nevasta fulgeră și tună,
Îi dau dovezi de bărbăție
Prin câte-n stele, câte-n lună.
În fața ei n-am amnistie
Și teamă mi-e că se răzbună,
Bazându-se pe profeție,
Nevasta fulgeră și tună.
Încerc să-i fac o bucurie
Cerându-i pentru-o noapte-arvună,
Începe-a face gălăgie
Și-mi dă iar ceai de mătrăgună
Bazându-se pe profeție.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul iluminării
Aș vrea să fiu om luminat,
Să strălucesc de bucurie,
De Cel de Sus iluminat,
Ca mine nimeni să nu fie!
Un har, de Domnul mie dat,
În jur eman a mea mândrie,
Și-aș vrea să fiu iluminat,
Să strălucesc de bucurie!
Lumină să revărs în sat,
Neamul să-mi scot din sărăcie,
În gând și fapte inspirat,
Să dăinuiască-n veșnicie...
Aș vrea să fiu iluminat!
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul întristării
Când te cuprinde întristarea
Și suferi de melancolie,
Gândește pozitiv și starea
Se va schimba în veselie!
Nu pizmui că-ți bea licoarea
Unul mai trist ca vitejie
Când te cuprinde întristarea
Și suferi de melancolie!
De-ți bate-n poartă așteptarea,
Nu uiți că-nseamnă profeție,
Ești suflet zbuciumat ca marea.
Fii răbdător, cu bărbăție,
Când te cuprinde întristarea!
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul celui izgonit
Cine se-abține și nu mușcă
Din trupul Evei, dezgolit,
Stând într-un colț, smerit, gol-pușcă?
Adam, datornic izgonit.
Se mulțumește cu o dușcă,
Să uite că e surghiunit,
Cine se-abține și nu mușcă
Din trupul Evei, dezgolit.
M-aș avânta ca o plevușcă,
S-ajut pe cel nefericit,
Și-aș colinda frumos ca Hrușcă,
Dar teamă mi-e de cel smerit
Care se-abține și nu mușcă!
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet în "al"
Cu voi sunt un sentimental
și vă-nțeleg că-n acest hal
beți fără bani, omagial!
E al meu gândul din pocal
ce dă târcol - fapt epocal -
transmis în stih transcendental
de mentor vlăguit verbal
ce-ar vrea să fie genial!
Ar fi mult mai rațional
să acceptați un sfat banal:
acasă haidem, că-i scandal,
ne-așteaptă vorbe fără voal!
Eu, sincer spun că fi-voi pal:
nevastă-mea e tribunal!
sonet epigramatic de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul iubirii nebune
Când te iubeam ca un nebun
Și aveam mintea tulburată,
Nu m-ascultai când vream să-ți spun
Că tu ești cea mai mândră fată.
Dar regăseam sufletul bun
Pe drumul nostru de-altădată
Când te iubeam ca un nebun,
Dar n-aveam mintea tulburată.
Tot căutam să mă răzbun
Că nu te-am sărutat o dată,
Poteca e demult uitată
Și-a trecut timpul, ca lăstun,
Când te iubeam ca un nebun.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
