Mi-a scris o domniță
Mi-a scris o domniță: cică-i familistă
Și că-n lumea asta eu sunt doar al ei;
Ne-am dus la terasă, după o bericică
A zis cu-ndrăzneală: ești pe locul trei!
E pe locul unu, a mai zis duduia,
Unul care doarme pe-o saltea de bani.
Cică ei nu-i pasă că băiatul are
De vreo patru zile o sută de ani!
Te înțeleg, frumoaso, am șoptit duios,
Dar cu siguranță vreau să fim doar noi.
Stă pe treapta a doua, a mai zis păpușa,
Un cioban de munte cu-o sută de oi!
Eu sunt familistă, sunt femeie fină,
Vreau în viața asta să trăim cuminți.
Chiar de lângă tine stă pe-a treia treaptă
Un puștan cu Skodă, singur la părinți!
poezie satirică de Nicolae Rolea (16 iunie 2012)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Nicolae Rolea despre viață sau despre timp
Luna
Motto:
Te-am luat în palmă, ca pe porumbiță
Și spre cerul albastru încet te-am ridicat.
Nemaivrând să pleci, de iubire plină,
Te-am luat cu mine, jos, la horă în sat.
Știu, ești obosită, Luna mea frumoasă,
Tu de veacuri bune bolta ai colindat
Doar o dată în viață, tare însetată,
Ai venit din ceruri jos la baltă-n sat!
Ai pășit cu teamă printre trestii înalte,
Rochia de raze blând ai dat-o jos,
Apa din băltoacă plină de uimire
Savura parfumul fin și armonios.
Când buzele-nsetate încet se liniștiră
Chipul tău mirific s-a înviorat.
Balta de iubire e în ochi la mine,
Doar în apa asta tu vii la scăldat!
poezie de Nicolae Rolea (21 iunie 2009)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ce să fac?
Ceva moare-n mine. Jalnică durere.
Plânge-n tindă afară poezia mea
Că într-o seară rece, cu voită vrere,
Mi-a lăsat mănușa Doamna ce-mi plăcea!
Cad din boltă stele, plânsul își ia partea
Și destinul rece nu mi-l pot forța.
Azi, cu resemnare, mă întorc în cartea
Unde dormea-n file numai Doamna mea!
Cândva o să revină peste rămurică
Boarea ce sărută lăstărișul crud.
Coborând din slavă, ca o turturică,
Umbra-și va lăsa inima pe prund.
M-am crezut o clipă într-un cald saray
Cu vii lumini aprinse de un înger rar.
Azi întreb plângând, sângerat și vai...
Ce să fac eu, Doamnă, cu atât amar?
poezie de Nicolae Rolea (12 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești ce sunt eu pentru tine
Și iar s-aprinde în brad o stea
Și iar sunt îngerii cu mine
Și-ți mulțumesc, iubita mea,
Că ești ce sunt eu pentru tine!
Și iar îmi vine să mă scutur
Ca un cireș de floare nins.
Să stau îmi vine, ca și flutur,
În părul tău de flori cuprins!
Și iar sunt galbenă petală
În parul tau de catifea,
Și iar mă porți cu-atâta fală
Ca o năframă sfântă, așa!
În tine însăți eu sunt eu
Și stau smerit, cum se cuvine,
Și iar mă leagă Dumnezeu
Cu un ștergar pe veci, de tine!
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Rolea (5 iulie 2011)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerșetor
Bătrân, gârbovit, cu tremur în mână
În prag de metrou, când viața mă-ngână,
Pe ziarul întins, ca-n pomenit sărindar,
Cerșesc la ziua cu muguri în dar;
Cu ochii pierduți în orbite, ca-n hău,
Cerșesc o felie din sufletul tău!
poezie de Nicolae Rolea (29 octombrie 2010)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!