Nicolae Matei în

Măgarul şi berbecul

Spre imaşul cu fâneaţă oile se-ndreaptă-n turmă,
Cu desagile în spate măgăruşul e la cârmă,
Bun conducător, destoinic, îşi ducea cu greu samarul,
Se oprea păscând în voie, îşi mai îndulcea amarul.

Zarvă mare, hărmălaie s-a iscat deodată-n cârd,
Nimeni nu mai asculta, se bruscau, ieşeau din rând,
Un berbec lânos, puternic, făcu mare tărăboi,
Nu suportă ca măgarul să mai fie şef la oi.

Să-l alunge cu-orice preţ, să-l facă să îşi ia zborul,
Funcţia să i-o preia, să fie conducătorul,
Asta îşi dorea berbecul, agitaţie în masă,
Jinduind demult ciolanul, nu renunţă, nu se lasă.

Într-o zi-îl pândi de-aproape şi-l văzu pe măgăruş
Cu picioarele din faţă priponite de-un ţăruş,
Urmărindu-l tot ce face, de mult aştepta momentul,
Fără să mai stea pe gânduri, declanşă evenimentul.

[...] Citeşte tot

fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu eşti tu...

- Ce dacă se întorc cocorii
Uitând restriştea lor amară?
Grăbiţi şi-învolburaţi sunt norii,
De nu eşti tu, nu-i primăvară!

-Ce dacă berzele sosite
În grabă cuibul îşi repară?
Mă ning ninsorile cernite,
De nu eşti tu, nu-i primăvară!

-Ce dacă râde rânduneaua
Sub cosoroabă la căscioară?
La mine nu-i topită neaua,
De nu eşti tu, nu-i primăvară!

Ce dacă mugurul plesneşte
Şi ramura-înverzeşte iară?
La mine-i iarnă, viscoleşte,
De nu eşti tu, nu-i primăvară!

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ai fi fost, n-am fi avut LUCEAFĂR

De n-ai fi fost, mai trişti rosteam cuvântul,
Niciunde nu găseam vreo alinare,
În versul tău se-opreşte în loc vântul,
Ne-mparte câte-un dor la fiecare.

De n-ai fi fost, n-am fi ştiut ce-i dorul
De freamătul pădurii şi al mării,
În ape tulburi ar fi curs izvorul
Şi teiu-ar fi pălit în pragul serii.

De n-ai fi fost, s-ar fi-ntristat şi lacul
Iar lebăda pe-ntinderea de ape
Te-ar fi chemat că nu-şi găseşte leacul,
N-o mai veghează îngerii de-aproape.

De n-ai fi fost, ar fi tânjit şi plopii
Tot căutând să îţi găseşti perechea
Şi codrul ar fi plâns că nu te-apropii
În dulce freamăt să-ţi apleci urechea.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă de iarnă

Mă-ntreabă iarna de ce-s trist,
De ce mă pierd în rele gânduri,
Să fiu mai vesel, optimist,
Îmi cere-n repetate rânduri.

Tristeţea rece o să-mi treacă,
Ar vrea să mă înveselească,
Să-i spun ce trebuie să facă
Dorinţa să-mi îndeplinească:

-Să-mi fie stinsă supărarea,
Să-mi fie inima-mpăcată
Aş vrea să mai revăd ninsoarea
Zăpezilor de altădată.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fluturelui

Într-o linişte deplină,
Înălţându-se uşor
Zboară-n adiere lină
Prin grădini rătăcitor.

A pornit înspre colină
Fluturaşul călător,
Într-o linişte deplină
Înălţându-se uşor.

Din decor fermecător
Seara coboară senină,
Alinat de dulce dor
Doarme-n sânul florilor
Într-o linişte deplină.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea Soarelui

Mândră-i floarea soarelui
Când îşi mişcă pălăria
Spre înaltul cerului
Aurind toată câmpia.

În bătaia vântului
Îşi arată bucuria,
Mândră-i floarea soarelui
Când îşi mişcă pălăria.

Se înalţă ciocârlia
Pe deasupra lanului,
O admiră păpădia
De pe malul lacului,
Mândră-i floarea soarelui.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Departe-mi eşti copilărie!
Mereu aproape te-am dorit,
Mi-ai fost un cuib de bucurie,
Fără să vreau te-am părăsit.

Când vremea-i tristă şi târzie
În neguri gândul mi-e-nvelit,
Departe-mi eşti copilărie,
Mereu aproape te-am dorit.

Poeme fără de sfârşit
De doruri şi de pribegie
Le-am mângâiat pe o hârtie,
Tu nu eşti încă de găsit,
Departe-mi eşti copilărie!

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viţa de vie

Firav lăstar, viţă de vie
Te-am tuns... Ai început a plânge
Şi-o lacrimă de apă vie
Străbate, ţi-a pătruns în sânge.

Porneşti sfioasă şi timidă,
Aduni miresmele în floare,
Bobiţe mici din aguridă
Le-aşterni în mângâieri de soare.

Din raza lui culegi dulceaţă
Şi-o dărui ca pe o comoară,
Te scalzi în zori de dimineaţă
În roua nopţilor de vară.

Lianele se-ntind departe,
Ciorchini în frunze se desfată,
În pârg dau boabe sidefate,
Ard nurii sânilor de fată.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trăiesc din scris, ci scriu să trăiesc.

antimetabolă aforistică de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să mai fiu copil

Aş dori să îmi reiau
Lumea nebuniilor
Dar mi-e teamă c-am să dau
În mintea copiilor.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!