Rândunica
Sosesc rândunelele...
Sfârșită de oboseală, pe la ceasul înserării,
S-a întors din nou la cuibul de la streașina uitării,
Adormi căzută, frântă, rândunica istovită,
Doar aici, la ea acasă, liniștea-i e împlinită.
Zorii crapă, străpung noaptea cu sulițe lucitoare,
Se trezește mângâiată de a dimineții boare,
Privirea-și rotește-n zare, hotărât îi este gândul,
Cu nămol adus în ciocu-i să-și repare-n grabă cuibul.
Își scutură așternutul, culcușul și-l primenește,
Oușoarele prind viață, sub aripă le-ncălzește,
Păzește cu strășnicie prețiosul ei tezaur
Ce cu drag în el păstrează bulgărași gingași de aur.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda
N-am să las oglinda-n pace, am s-o sparg, cioburi o fac,
O urăsc și rău i-aș face, deloc nu mi-a fost pe plac,
A lăsat timpul să șteargă luciul lutului din mine,
Smalțul ce lucea odată l-a furat și n-arăt bine.
Mână-n mână-a fost cu vremea, au lucrat ca doi dușmani,
Măcinau lăsând în urmă rănile de peste ani,
Bibeloul de-altădată strălucea ca piatra rară,
Azi ulciorul fără toartă zace-n raftul din cămară.
Am gândit că nu-i de vină, am să fiu cu ea atentă,
Viața-n tumultoase valuri mi-a lăsat câte-o amprentă,
Adevărul reflectându-l nu m-a înșelat vreodată,
Dacă nu arăt prea bine am s-o iert: are o pată.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capăt de lume
În depărtări, pe-albastrele cărări,
Plecat spre-o destinație anume
Catargul ce plutea pe-ntinse zări
Sfârșea din marș la capătul de lume.
Nu flutura în vânt urmă de steag,
Plutea-n derivă pe al mării val,
Ar fi dorit să mai rămână-n larg,
Un vânt nimicitor l-a-împins la mal.
În drumul meu spre capătul de lume
Mă-ndrept încet ca orice trecător,
Nu vreau să mă grăbesc, aș mai rămâne,
Cu mine timpu-i rău, neiertător.
Ne ducem toți spre capătul de lume,
Timpul fixează ceasul când să pleci,
Afară va rămâne scris un nume
Iar dincolo urmăm drumul de veci.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de toamnă
Nori împrăștiați pe cer țes maramele opace,
Așezați la rând cocorii primesc biletul de zbor,
Cu greu se despart de-acasă, pleacă-n treburile lor,
În purpură ard măceșii sus în maluri de răstoace.
Un lăstun în fracu-i negru e gătit la patru ace,
Guguștiucul își rezolvă o problemă de amor,
Nori împrăștiați pe cer țes maramele opace,
Așezați la rând cocorii primesc biletul de zbor
Nucul falnic din grădină nu-mi mai dă umbră-n pridvor,
Pădurea cu nasturi rupți la cămașă se desface,
În concertul de adio un greiere pe răzor
În duet c-o ciocârlie cânt-o arie de dor,
Nori împrăștiați pe cer țes maramele opace.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vin rândunelele!
Se-ntorc rândunele-acasă sfârșind al chemării dor,
Purtând nestinsele iubiri în drum lung, istovitor,
Cu aripi aproape frânte străbătând străine zări,
Înfruntând furtuni și vânturi pe-ale mărilor cărări.
Cuiburi vechi, părăginite, părăsite-n prag de toamnă
Plâng sub streșini, pe la case, le așteaptă și le-ndeamnă
În culcuș să se-odihnească, să își tragă răsuflarea,
Să le-aline suferința străbătând în soare zarea.
În al nopții vis lăuntric zburdă mieii pe imaș,
Puișorii umplu cuibul, cu ciocuri mânjite-n caș,
Vor începe noul ciclu în a vieții grea vâltoare,
Răzbat prin răbojul vremii generații migratoare.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Eminescu
Mi-e dor de susur de izvor ce clipocește-n vale,
Mi-e dor de turmele ce stele li se-aprind în cale,
Mi-e dor să te privesc, să te ridic de subsuoară,
Mi-e dor de un sărut sub un salcâm cu frunza rară.
Mi-e dor de codrul cu păsărele ciripind pe ramuri,
Mi-e dor de marea ce spumegă talazurile-n maluri,
Mi-e dor de toamna ce foșnetul de frunze il așterne,
Mi-e dor de mama ce mă cheamă din negură de vreme.
Gândul mi-e curat precum nuferii ce-ncarcă lacul,
Auzul mi--e mângâiat, cântă-n codru pitpalacul,
Limpede îmi e privirea când privesc cerul albastru,
Liniște-mi aștern în suflet când citesc versul măiastru.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de vară târzie
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată
Cu picioarele desculțe și pe cap cu coroniță,
Soarele îi dă de veste că-n curând e alungată,
Mângâie și dă săruturi florilor din grădiniță.
Zestre bună lasă-n urmă toamnei ce încet se-arată,
Mărul s-a-nroșit la față întărind a lui codiță,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată
Cu picioarele desculțe și pe cap cu coroniță.
Un fluture se-odihnește pe un fir de garofiță,
Rândunica-nvață puii cuibului să îi dea roată,
Cu drag și-a primit nuntașii gărgărița ștrengăriță,
Vântul serii-aduce-preajmă miresme de lămâiță,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul pelinului
Vesel s-a trezit pelinul ștergând urmele tristeții,
În restriștea lui amară dulce veste îl alină,
La margine de răzoare, în răcoarea dimineții,
Argintată-i râde floarea într-o liniște deplină.
Scuturați de-al palei vânt tremură ușor scaieții,
Romanița se frământă într-o unduire lină,
Vesel s-a trezit pelinul ștergând urmele tristeții,
În restriștea lui amară dulce veste îl alină.
Păpădia îl salută, pălăria își înclină,
Îl îndeamnă să trăiască, să uite amarul vieții,
Se înalță ciocârlia scrutând zarea cea senină,
În jur totul clocotește într-o bucurie plină,
Vesel s-a trezit pelinul ștergând urmele tristeții.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arinii de pe maluri
Plâng arinii de pe maluri într-o liniște discretă,
Sălciile își smulg părul din cosițe despletite,
Unda lacului bătută de-o aripă de egretă
Duce clipocind pe ape dorul toamnei ruginite.
Adunați la sfat cocorii în formație completă
Fac apelul de plecare spre meleaguri pribegite,
Plâng arinii de pe maluri într-o liniște discretă,
Sălciile își smulg părul din cosițe despletite.
Vântu-aduce-n portavoce veștile din deal pornite,
În afund de stufărișuri, în locație secretă
Lebăda își țese cuibul, grațioasă și cochetă,
Lacul tremură scoțând lănci de trestii ascuțite,
Plâng arinii de pe maluri într-o liniște discretă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut ploaia ce-o să vină
Ceru-în uscăciune zace, e rămas pe mâna verii,
Norii zăvorâți adorm prin izvoarele ascunse,
Prin ținuturi siderale curge sunetul tăcerii,
Ploaia vrea să evadeze din temnițe nepătrunse.
Toamna zburdă și nu-i pasă de arsurile durerii,
Nu mai vrea să-și plângă-n taină rosturile neajunse,
Ceru-n uscăciune zace, e rămas pe mâna verii,
Norii zăvorâți adorm prin izvoarele ascunse.
Pribegesc țipând cocorii cu aripile lor unse
În dorul lăsat acasă în restriștile poverii,
Sărut ploaia ce-o să vină, îi țin brațele întinse,
Liniștit îmi va fi somnu-n dulce-i ropot al căderii,
Ceru-în uscăciune zace, e rămas pe mâna verii.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
