Brăduțul meu
(Nepoților mei David și Bogdan)
Te-ai născut în vârf de munte,
Blând te-am mângâiat pe frunte,
Gingaș, plăpând și micuț,
Drag mi-ai fost, pui de brăduț!
Ți-a fost greu, am înțeles,
Că te-am strămutat la șes,
Plângeai cu lacrimi fierbinți
După dorul de părinți.
N-ai uitat, încă ții minte,
Te-am crescut ca un părinte,
Vara pe arșiță mare
Îți făceam umbră, răcoare.
Sărbători ne vin în prag,
Te împodobim cu drag,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge, Basarabie...!
Sămânța Unirii-n iubire-ncolțită,
Săgeată-nmuiată-n al istoriei val,
Din coardă de arc de Carpați zămislită
Rodește stăpână pe-al Nistrului mal.
În pântec de mamă comun ne-a fost lutul
Și frământați am fost de-același aluat,
Samsarii lumii ne-au pus stavilă Prutul,
Ne-au umilit, ne-au separat, ne-au dezbinat.
Înstrăinată, fără de pod și fără punte,
Plutind în plâns pe-a timpului corabie,
Te-așteaptă mama să te mângâie pe frunte:
Te vrem acasă...! Nu plânge, Basarabie...!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul ploii
Din ceruri tot curge izvor nesecat,
Cu ochii umflați de nesomn plânge-un nor,
În ropot curg lacrimi, șiroi ne-ncetat
Și păsări se plâng după liniștea lor.
Un fulger lovește pământu-înmuiat,
Un tunet străpunge al firii fior,
Din ceruri tot curge izvor nesecat,
Cu ochii umflați de nesomn plânge-un nor.
Natura e sumbră în tristul decor,
Un ram se îndoaie de vânt aplecat
Și răpăie ploaia în ritm sacadat,
Neliniști se picură-n gânduri de dor,
Din ceruri tot curge izvor nesecat.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea poetului
Penița frântă n-a mai vrut să scrie
Pe fila tristă plină de răceală,
Sătulă de atâta plictiseală
Împrăștie doar pete pe hârtie.
Cuvinte stau la rând în așteptare,
Cu greu desprinse din a muzei poală
Se-ncurcă între ele-n vălmășeală,
Se-ngrămădesc în versurile-amare.
Să zburde-ar vrea pe pajiștea albită,
Dorul scâncind în vârful de peniță
Coboară lin în inima-i rănită,
Poetul scrie-n noaptea răzvrătită
Să-și îndulcească clipa lui pestriță
Și-adoarme cu dorința împlinită.
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de Paște
Din ceruri coboară o liniște-adâncă,
Aprinsă credință în noi se revarsă,
Iubirea ne cheamă, ne cere poruncă,
Doar mieii prin țarcuri o lacrimă-și varsă.
Ni-i viața-ncrustată-n a inimii stâncă,
Lină lumină licărește neștearsă,
Din ceruri coboară o liniște-adâncă,
Aprinsă credința în noi se revarsă.
Mirosul de ambră din pulberea arsă
În sfânta Lui criptă mai stăruie încă,
Din ghearele morții viața e-întoarsă,
Speranța învie din lacrima-i stoarsă,
Din ceruri coboară o liniște-adâncă.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna cere vamă
Toamna fără milă cere iarăși vamă
Din buzunarele copacilor săraci,
Munca de-o vară, bănuții moi de-aramă
Cu lăcomie strânși sunt îndesați în saci.
Nimic nu iartă, la treabă se înhamă,
Castanii tremură și freamătă posaci,
Toamna fără milă cere iarăși vamă
Din buzunarele copacilor săraci.
La pândă-i luna, stă să prindă vârcolaci,
Lacrimi se preling din sângerie poamă,
Se plânge ramul dezgolit de-un vânt gonaci
O crizantemă deloc n-o ia în seamă,
Toamna fără milă cere iarăși vamă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de toamnă
Plecăciunile-i sunt dese,
Codrul freamătă de-amar,
În suveică vântul țese
Frunzele în pelitar.
Via-n bocet se jelește
Cu păru-n vânt desfăcut,
Nimeni nu o mai iubește
Că dulceața i-a trecut.
Lacul undă lină zbate,
Tremură pe mal scaieții,
Nunțile au fost sistate,
Au plecat petrecăreții.
Vrabia la cosoroabă
Își repară așternutul,
Frigul vine, nu te-ntreabă,
Nu ține cu amărâtul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul râului
Din stânca pleșuvă ce râde la soare
Un șarpe cu solzi cristalini se pornește,
În piatră străpunge croindu-și cărare
Și sâsâie-n șipot, prin văi se târăște.
Pe prunduri albite de praful de sare
O lebădă neagră în cântec jelește,
Din stânca pleșuvă ce râde la soare
Un șarpe cu solzi cristalini se pornește.
Pe maluri tocite se zbate, tânjește,
O salcie-și plânge șuvița ce-o doare,
Mă-nvăluie râul, de dor mă golește,
Mi-l duce la vale, scăpat din vâltoare,
Din stânca pleșuvă ce râde la soare.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coboară seara peste râu
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat,
În plescăitu-i lin planeaz-un pescăruș,
O salcie își plânge părul încurcat.
Lăstuni cuminți se-ntorc în maluri, în culcuș,
Arini se leagănă-n zefiru-nmiresmat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat.
Coboară seara peste râu și peste sat,
O trestie se-apleacă-n vântul jucăuș,
Obrazu-mi răcoresc în palmele căuș,
Steluțe licăresc pe ceru-nfierbântat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul pâinii
Dospită, afânată-i coca în covată,
Încinsă-i vatra de a focului dogoare,
Se coace pâinea în cuptorul din polată,
Își șterge mama fruntea plină de sudoare.
În miezul pâinii rumenite se arată
Destinul bobului de grâu hrănit de soare,
Dospită, afânată-i coca în covată,
Încinsă-i vatra de a focului dogoare.
Cu mângâierile-i de mâini nemuritoare
Rupe din ea coltuce mari să ne împartă,
O coajă mai păstrează mama, că o doare
De cei plecați demult în lumea-îndepărtată,
Dospită, afânată-i coca în covată.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
