Nicolae Martinescu în revista "Marea noastră"

Taină

Mi-e sufletul ca iasca, uscat şi trenţăros...
Şi-oricând din slavă o stea se scurge-n jos
L-aprinde şi-l topeşte...
De câte ori, din slavă, o stea se prăbuşeşte
O lume se-nfiripă;ca-n basme ea trăieşte,
Făcând din clipe veacuri
Şi aprinzând din vreascuri
Facla ce-l dogoreşte.

Un ochi din ceruri cade şi altul se aprinde,
O rază se usucă şi alta locu-i prinde,
--Zvârlită din abise--
Şi-n legănări de farmec se pierde şi ea-n vise,
Furată de o vrajă, cu pleoapele închise,
Planând sub raza lunii
Şi-n framătul genunii
Petalele-i desprinse...

Mi-e sufletul o rază ce-apare şi se stinge
Şi-n amăgirea vieţii doar el mai poate-atinge

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În palatul cel vechi

Vremea bătrână cu părul alb nins
Toarce din furca-i de aur
Ziua şi noaptea, vii raze de lună,
Răilor ţese necazuri
Bunilor bune şi lauri.

Uşa-nnegrită de ani se deschide sfioasă,
Ora uşor se strecoară şi-anunţă în şoaptă:
"Sfârşitul la doi azi cu mine sosit-a"
Bătrâna cuminte pronunţă sentinţa-nţeleaptă:

"Să treacă!" şi-ntinde aripa ei mare
Ce-nvăluie două figuri obosite, bătrâne...
..........................................
Tăcerea de gheaţă din nou îi cuprinde palatul.
Şi-n linişte, vremea pe gânduri rămâne.

poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de Gabriela Genţiana GrozaGabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu zis-ai (Iisus la Pilat la judecată)

Sălbatică gloată cu freamăt se-abate
Păşind spre înaltul Pretoriu.
Cu ochii aprinşi şi cu feţe crispate

Mulţimea urmează pe-un Rege legat.
El merge cu capul în jos şi se-ntreabă:
,, De ce oare-n lanţuri de fier m-au băgat?

De ce mâna-mi slabă cătuşe-adunat-a
Când ea nicio muscă vreodat n-a strivit?''
S-aud şoapte-n urmă. Cum freamătă gloata!...

El merge împins de o ură păgână
Din partea acelor ce mult i-a iubit...
O lacrimă caldă îi pică pe mână

Şi alta-i urmează:,, O, suflete oarbe!
Cu glod stropiţi cerul...
Cedeţi că cu mâini înnegrite şi slabe

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1926)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E în zadar

Zadarnic cauţi un răspuns
La ghiduşiile-ţi neroade;
Zadarnic cerci în nepătruns
Să te strecori...
Şi-ntinzi în calea mea năvoade...

Zadarnic boldul ţi-l ascuţi;
Săgeata ta rămâne boantă.
Azi ochii mei rămas-au muţi.
E greu s-aprinzi cu umbra raza-naltă.

Zadarnic vrei să moi oţelul,
Punându-l la amiaz în soare;
Şi-oricât de mare ţi-ar fi zelul,
Nu vei putea
Să seci neţărmurita mare.

Zadarnic vei veni de-acuma
Să-ntinereşti petala ruptă...
O, nu-ncerca să aduni spumă,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1928)
Adăugat de Gabriela Genţiana GrozaGabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeată boantă

Dom rătăcit prin lumi de duh
Şi-aruncă turlele-n văzduh
Şi-mbrăţişează-n aiurări
Plutind spre nesfârşit de zări,
Nouri de praf.

S-a-nfipt în bolta de azur
Şi neuitându-se-mprejur,
A săgetat slăvite bolţi
A-mpuns, a sfredelit prin porţi
De sticlă şi granit.

Dar când văzu că nu-i de-ajuns
În viaţa lui cât a pătruns
S-a resemnat şi s-a oprit;
Părea un soare-n asfinţit
De tot umil.

De-atunci, în fiecare zi,
Când mândrul Febus vine-aci,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La icoană (jertfă de mamă pentru copilul bolnav)

Se stinge-n glastră floarea ofilită,
Uşor şi-apleacă frunzele-a lor frunte;
Loveşte-n geamuri ploaia rătăcită
Şi se zdrobeşte-n fărâmiţi mărunte,
Se pierde foşnet surd în bezna deasă...

Un ram uscat priveşte prin fereastră
Şi ce-a văzut? O candelă tânjeşte...
Ce galbenă-i muşcata cea din glastră!
Ce linişte-n odaie stăpâneşte!
Ca-ntr-un cavou închis, pe veci uitat...

Şi Maica Preacurată blând veghează...
Pe cine, oare-n liniştea de gheaţă?
O mamă lângă pat îngenunchează
Şi lacrimi se preling pe supta-i faţă.
Ea plânge, plânge-ntruna şi se roagă...

Se-nchină-ncet, se roagă; iar se-nchină
Şi nu poţi şti de-i trează, de durere.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec trecut

Ţi-ai prins în palme pletele de aur
Şi fir cu fir le-ai pieptănat, agale,
Le-ai destrămat, le-ai strâns ca pe-un tezaur,
Iar soarele, oprindu-se în cale,

Şi-a aruncat un bucheţel de raze
Ce şi-a pierdut lucirea sidefată
Şi-a poposit--căutător de oaze--
Ca să-ţi sărute chipul de agată.

Iar tu, tremurătoare, împletit-ai
Cu razele aprinse-a ta cosiţă
Şi-n focul lor, furată, învelit-ai
Aurul tot, făcându-l cununiţă.

Şi-atâta tot! Ai râs, apoi, şi iară
Te-ai afundat în visurile-n care
Ţi s-a topit a vieţii primăvară,
Crăiţă dulce cu petale-amare!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1928)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!