Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Nicolae Fulga în

Săgețile lui Cincinat

Fiind un umorist de soi
Săgeata nemiloasă-mpunge
Dar dacă ar trăi cu noi,
Săgețile nu i-ar ajunge.

madrigal de Nicolae Fulga (2002)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Săpături

La Parc se auzi cum că pădurea
E cârmuită oarecum aiurea,
Că pe augusta Leului retină
S-a instalat o pată de rutină.
Știrea n-a rămas fără ecou,
Ci, pentru-a instala un spirit nou,
O linie mai dreaptă și mai clară,
Pe Cârtiță adjunct o instalară.

Cei doi se aliară de minune,
Promiseră pădurii lucruri bune...
E drept, mai retezară din suișuri,
Mai stinseră ceva din luminișuri
Și sărbători parcă erau mai dese
Și șefii se pupau pe la succese...
Până-ntr-o zi, când scaunul cel mare
Se răsturnă așa de brusc și tare,
Că bietul Leu, și neatent săracul
Se duse până-n văii de-a berbeleacul
Se mai târî cu gând să ias-afară,

[...] Citește tot

poezie de Nicolae Fulga (1999)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zâmbet

Prin nesiguranța zâmbetului vezi ploaia
Așa cum trebuie să plouă în nopțile când plângi-
Te întrebi, desigur,
de ce din acel punct galben nu plouă,
te întrebi de ce zâmbetul
e pentru tine o lacrimă abia născută și de nevăzut
în miezul acelui punct luminos-

în suflet, unde viața așteaptă să râdă,
unde umbrele nu au loc iar întrebările
stau picior peste picior
arătându-și genunchii celor care trec dincolo,
spre țărmul negru cu coapse uscate-

una câte una se așază la rând
nopțile tale în care plângi -
în care îți amintești că trebuie să plouă-
(le alegi după semne doar de tine știute,
după semnele pe care le purtați împreună)-
dezvelite, - pașii urmându-le credincioși,

[...] Citește tot

poezie de Nicolae Fulga
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călătorie

Mă-întorc înfrigurat în mine însumi
Ca într-o casă rece și pustie.
Tăcerea, spânzurată, zace-n plânsu-mi,
Iară din gând mi se prelinge o fobie:

Prin umbra gri care-mi înghite trupul
Ca orbul merg, cu mâinile întinse,
Adulmec drumul și mă simt ca lupul
Cu gleznele în gheața iernii prinse.

Mă-ndrept spre o lumină seacă,
Așchii din ea respiră crunt în mine
Și mă transformă sau cu greu încearcă
Să îmi găsească neștiute vine.

Capul mi-l țin plecat cu îndârjire,
Nu vreau să văd vreo umbră ce acuză,
Lumina se arată lent, subțire
Și întunericul se naște ca o scuză.

[...] Citește tot

poezie de Nicolae Fulga
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Evenimente biografice

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!