Ecou de văi
Ecou de văi răsună-n tine, surdă
bisericii cu turnul răsucit...
Închid pereții umeziți din schit
descătușate plesnituri de durdă
Zadarnic orologiul împarte
cădelnița înclătinată-n loc...
Ți-a fost luat în gene noaptea foc
dar clipa e-n mări... departe...
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Nepublicate 1953
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Nichita Stănescu despre văi, despre religie, despre noapte, despre foc sau despre creștinism
E toamnă
E toamnă. Marea bate-n țărmul ud
Și furioase valurile-njură
Bolborosiri de spume se aud
și cerul e mânjit cu nori de zgură.
Sunt multe ceasuri și e încă ziuă
pe nisipul țărmului pustiu
Și rece suflă vântul și-n târziu
și marea neagră bate apa-n piuă.
poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Nepublicate 1953
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nichita Stănescu despre vânt, despre toamnă, despre nori, despre nisip, despre negru sau despre ceas
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din volumul: Nepublicate 1953, adresa este: