Pierderea ochiului
Aș ciocăni cu unghia până când
n-aș mai avea unghie,
și cu degetul până când
mi s-ar toci.
Dar a venit la mine
orbul și mi-a spus:
- "Lasă-ți, frate, unghia-n pace,
dacă ai cumva un ochi
în vârful ei,
de ce să-l spargi?"
Și totuși și totuși
poarta asta, dintre mine și tine,
trebuie zguduită de cineva.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Necuvintele (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Nichita Stănescu despre degete
Daca e să vrem totul, mai bine să nu vrem nimic!
Nichita Stănescu în Necuvintele, 3
Adăugat de Diana.Rev
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treaba ta...
Treaba ta, îmi zise javra
care ochi deschiși ținea
dedulcind în sus otrava
muzicilor, cea mai rea.
Eu zic "do", ea zice "re"
și se iscă tandru sunet,
nu știu cum, nu știu de ce
fulgerând se lasă-un tunet.
Iată plouă, vai, cu picuri,
umezind ferestre, oase
dulcile din noi, nimicuri
totdeauna numeroase...
poezie celebră de Nichita Stănescu din Necuvintele (1969)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nichita Stănescu despre superlative, despre sunet, despre ploaie sau despre muzică
Cine ești tu, A? tu cea mai omenească și cea mai absurdă literă, o, tu, sunet glorios!... Tu-mi dansezi prin gură când mor și sunt aidoma soldatului ridicat și împins din spate de creșterea ierbii spre cer; și vreau să nu mai exiști ca să fiu liber de vorbire;... Nu să alerg, ci să plutesc, să trec prin fluvii ca prin raze fără materie, ale căror maluri sunt urechi surde.
Nichita Stănescu în Necuvintele, Pean (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nichita Stănescu despre vorbire, despre urechi, despre moarte, despre gură, despre existență sau despre dans
Râsu' plânsu'
Pleoapă cu dinți, cu lacrimă mânjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirele mele, toate...
Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescența mea,
dublând neființa acestei secunde
cu neființa ei de cândva.
Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
mă bufnește când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.
Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
în ochiul lucrurilor reci
și-n dintele lor mușcător, ca și sceptrul
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Necuvintele (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Nichita Stănescu despre timp
- despre secunde
- despre dinți
- despre viață
- despre ochi
- despre mâncare
- despre monarhie
- despre copilărie
- despre adolescență
Somnul și trezia
Fiindcă nici eu nu-nțelegeam nimic
și nici tu
am crezut că suntem de-o seamă.
Ne-am mărturisit unul altuia
cel mai tainic secret, -
acela că existăm...
Dar era noapte și, vai, dimineața,
cumplită vedere,
m-am trezit cu tâmpla pe tine
galbenule, snopule, grâule.
Și m-am gândit - Doamne,
ce fel de pâine voi mai fi fiind
și eu,
și pentru cine?
poezie celebră de Nichita Stănescu din Necuvintele (1969)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nichita Stănescu despre somn, despre noapte sau despre dimineață
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Necuvintele, adresa este: