Înălțare? Întrebare
Fără tine sunt nimic,
Nici să mai respir nu pot
Și de-aceea cred și zic:
Tu ești pentru mine tot.
Noaptea nu adorm decât
Să visez că te-ntâlnesc
Și să prind puteri, încât
Plin de zor să mă trezesc.
Azi e Sfânta Înălțare,
Mă ridic din pat și sper
Să am aripi în picioare,
Ca să pot zbura la cer.
După ce m-ai înviat,
Cerul meu, cu disperare
Văd că te-ai îndepărtat.
Ai uitat de Înălțare?
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am înșelat?
Te-am înșelat, că nu te întâlnisem,
Te-am înșelat că nu te cunoșteam,
La tine niciodată nu venisem,
Și nici nu mă știai, dacă veneam.
Te-am înșelat că nu știam de tine,
Te-am înșelat că nici nu existai,
Dacă nu m-ai fi întâlnit pe mine,
Te-am înșelat cât încă nu erai
Îndrăgostită doar de cel ce are
Numai o vină: că te-a-nsuflețit,
După a milioana încercare
De-a te găsi, din care te-a găsit.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua Z
Despărțirea nu-i o glumă,
Despărțirea-i boală grea,
Pe care nu și-o asumă
Niciodată dragostea.
Vino, dragoste, cu leacul
Bolii tale netratate
Și mă vindecă de fleacul
Ăsta de singurătate,
Care parcă stă de-o viață
La capul meu, în picioare,
Din această dimineață
Aprinzând o lumânare.
Ia-mă, dragoste, și du-mă,
Că e semn de piază rea;
Despărțirea nu-i o glumă,
Despărțirea-i moarte grea.
poezie de Marius Robu (23 februarie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcuta-mi umbră
Mă simt al meu ca un copac
Al nimănui, doar cresc și tac,
Iar cei pe care-i adumbresc,
N-aud că tac, nu văd cum cresc...
Mă simt al meu ca o pădure
A tuturor; nicio secure
Pe toată nu mă pune jos,
Păstrând măcar un loc umbros,
La care vine tăietorul
Să-și pună capul și ulciorul,
Ca un călău setos de sânge,
La un călău ce-n laț îl strânge.
La umbra mea, de dorul tău,
Mă simt al meu tăcut călău.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și suflet
În mintea mea e numai vară,
Femeile sunt motivate
De ochii mei și provocate
Să-și plimbe coapsele pe-afară.
Mi-s vinovat de-această stare
Și-mi recunosc acest păcat,
Sunt, zilnic, aspru condamnat
La veșnicii de dezbrăcare
Din ochi, în mintea mea-i o mare,
La țărmul căreia stau goale,
Purtând, simbolic, niște țoale,
Femei cu suflet de fecioare,
Dar și fecioare, câte vrei,
Cu trup și suflet de femei.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dictare mută
E toamnă la fereastra mea sau dor
Ce picură mărunt, sâcâitor
Pe geamul dintre mine și copaci,
Făcându-mi semn că-i toamnă? De ce taci?
Nu vezi că sufletul mi-e desfrunzit
De buze, ca un mire părăsit,
Ca frunzele răpite de un vânt
Unui copac? Nu spui niciun cuvânt?
Ce suflet copt în ochii tăi cei cruzi
Îți face semn la geam și nu-l auzi?
Nu-i toamna, vara încă n-a trecut,
E dorul meu de tine, surdo-mut.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament în lucru
Din cutia mea poștală
Pică foi, facturi grămadă,
Niciodată n-a fost goală,
În ultima perioadă.
Și ca semn că-i toamnă iar,
Așteptând prima ninsoare
Peste ultimul frunzar,
Vântul suflă-n buzunare.
Galben și picat la față,
Răsucind un pix în mână,
Stau, încă de dimineață;
E sfârșit de săptămână
Și-nceput de vreme rea,
Căci am primit într-un plic,
Scadența la viața mea;
Stropii bat în geam: pic, pic!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva de tine
Sub lună plină cântă prepelița
Și prazul crește parcă răsfățat,
Până și curcile s-au ridicat
Crezând că soare este luminița.
Să scriu de greieri îngerii decid,
Și-au început concertul de cu seară,
Mă simt un pic închis pe dinafară,
Miroase-a flori ce noaptea se deschid.
Mi-e dor de tine, dar nu știu de ce,
Și nici nu știu de cine sau de când,
Îndrăgostit sau poate doar crezând,
Sufletul meu ceva de tine e.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer înflorit
Pe mormântul mamei plouă,
Cerul parcă-i după somn,
Încolțind iubire nouă:
Ție doamnă, mie domn!
Ți-a-nflorit mormântul, mamă,
Căci în ziua de Florii,
Cerul te primea la vamă
Bucuros, cu bucurii...
Cât ai îndurat, măicuță
Să mă vezi din cer zâmbind,
Roagă-te și-acum, drăguță
Pentru mine, mulțumind.
Să mai înfloresc o dată
Din rugăciunea-ți curată,
Din ochii-ți din cer plouată,
Să răsar, să fiu iar tată!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesimțurile
Nu mai aud cocoși cântând în zori.
În locul nopții n-aș mai vrea să plec,
Suflet să fiu, nu mi-aș mai da fiori,
Floare de-o zi, n-aș vrea să mă petrec!
În satul necopilăriei mele
Cântau cocoșii, parcă murmurând:
Neviața te va duce printre stele,
De unde nu se-aud cocoși cântând!
Mi s-a făcut o liniște-n privire;
Dacă n-aud, măcar să gust, mi-am zis,
Nemoartea mirosind a nemurire,
Ca pipăitul unui orb în vis!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
