Visul Stejarului de Marius Robu

Vis cu cuc

O pasăre s-a speriat de mine
Şi-a vrut să zboare noaptea prin copaci
Dar negura i-a stat în cale bine
Şi liniştea i-a spus: "Te rog să taci!"

N-a mai suflat. Şi-o fi adus aminte
De ce-a visat şi s-o fi sinucis
Dar cum tăcu cum se făcu cuvinte
Care pe limba cucului s-au scris.

La fel zboară iubirea mea cuminte
De parcă fu şi pasăre şi vis.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de flori de câmp

Miroase-a romaniţă şi-a fân abia cosit
Presimt că până mâine voi fi mai fericit,
Presimt că până mâine tristeţea voi cosi,
Că trupul său ca sfinţii când mor va mirosi.

Miroase-a flori de câmp şi-a moaşte de iubire
Presimt că până mâine va fi doar amintire,
Tristeţea din trecutul în care te-am iubit,
Presimt că până mâine ce-a fost s-a isprăvit.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Doamne, când e alb şi rece
Duhul tău de peste sate,
Fă-mă sania ce trece
Pe troienele-ngheţate.

Doamne, fă-mă iar copil
Şi colinde iar mă-nvaţă
Ca să mai pornesc umil
Spre coliba ta de gheaţă.

Să-ţi colind că te-ai născut
Şi să plângi de bucurie,
Să te las apoi, tăcut,
Sub întinderea pustie...

Doamne, doar atât mai cer
Mamei, Tatălui şi Ţie:
Să rămân al tău în ger
Îmbrăcat în haine albe

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunarea vântului

- O, vântule, drumeţ fără popas!
Tu nu te vezi pentru că nu te-ascunzi,
Iar lumea nu pricepe că singurul tău glas
Înseamnă că tu plângi, că te răzbuni sau râzi;

Îţi mai aduci aminte că te-am văzut plângând
O dată-n cimitir şi-o dată la răscruci?
Iar altă dată ştii că te-am văzut râzând
Când în bârlogul serii mergeai ca să te culci?

- Ce n-ai văzut am să-ţi arăt eu ţie!
Şi dac-ai să mai sufli un cuvânt,
Bătându-te, pe crucea ta voi scrie
Că l-ai văzut pe Nevăzutul Vânt.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (7 septembrie 1996)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunarea vântului

- O, vântule, drumeţ fără popas!
Tu nu te vezi pentru că nu te-ascunzi;
Dar lumea nu pricepe că singurul tău glas
Înseamnă că tu plângi, că te răzbuni sau râzi:

Îţi mai aduci aminte că te-am văzut plângând
O dată-n cimitir şi-o dată la răscruci?
Iar altă dată ştii că te-am văzut râzând
Când în bârlogul serii mergeai ca să te culci?

- Ce n-ai văzut am să-ţi arăt eu ţie!
Şi dac-ai să mai sufli un cuvânt,
Bătându-te, pe crucea ta voi scrie
Că l-ai văzut pe Nevăzutul vânt.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeiască

Când vor şti prunii să citească,
Până şi vântul va şti carte;
Ce-i mic mai are timp să crească,
Şi ce-i aici va fi departe.

Când vor fi daţi la facultate
Salcâmii care cresc sub lună,
Dreptatea va fi nedreptate
Şi-nţelepciunea – o nebună.

În timp ce stelele vor plânge
Din ceruri, de singurătate,
La nunta noastră se vor strânge
Toţi înţelepţii din cetate:

Stejarii, cornii şi salcâmii...
Dar tu vei fi cea mai frumoasă
Printre toţi învăţaţii lumii
Care vor sta cu noi la masă!

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru şi verde

Fecioarele sunt mânze, femeile snt iepe,
Doi armăsari mi-s ochii din care pasc jeratic
Şi crudă mi-este iarba din sufletul ce-ncepe
Să simtă muşcătura de foc primăvăratic.

Fecioarele sunt frunze, femeile sunt iarbă,
Le paştem dacă ne cad să ne răsară
Mă simt ca un cal albastru mânat de pofta oarbă
De-a paşte fericirea cu-o fragedă fecioară.

Mă paşte iarba, Doamne, blestemul şi norocul
Care pe care nu ştiu se paşte sau ne paştem
Purtăm pe spate cerul şi sub copite focul
Dar că suntem ca iarba nu vrem să recunoaştem.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea uitării la marginea mării

Răsărise luna şi murise timpul
Ce frumoasă noapte plină de tăcere
Se-auzea doar marea sărutând nisipul
Valul care vine, valul care piere.

Luna răsărise, dar murise valul
Niciodată marea nu va mai visa
La străine ţărmuri părăsindu-şi malul
Şi-o credea nisipul pe iubita sa.

Răsărise luna şi murise marea
Şi plângea nisipul sărutat mereu
Îţi ador sărutul şi-ţi urmez chemarea
Şi te cred iubito ca pe Dumnezeu...

S-a sfârşit povestea şi ne-am dat uitării
Mai puteam o viaţă să trăim în doi
Ce păcat iubito că la ţărmul mării
Luna răsărise, dar murisem noi.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amidon, bidon, castron

De patru zile plăuă monoton
Un om s-a aruncat de pe balcon
O fată cu doi sâni de silicon
Trece pe trotuarul din beton.

Un cerşetor aşteaptă pe peron
Un tren pe care-l crede avion
În mâna dreaptă ţine un carton
Pe care scrie: "cumpăr telefon".

O fată mare cară un bidon
Cu apă minerală, de fason
Un preot care s-a născut afon
Vorbeşte despre moarte din amvon.

Un magazin cu firma de neon
Are trei vânzătoare şi-un patron
O domişoară face un balon
Şi-un câine latră ca un bariton.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omletă cu cântec

Noaptea, când cântă cocoşul
Găinile tac.
Ziua, când cântă ele
După ou
Cântă şi el
Deşi n-a ouat
Îl ia ciocul pe dinainte.
La oameni e altfel –
Bărbaţii sunt cu ouăle
Iar pe femei le ia
Gura pe dinainte
Şi le fac omletă.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!