Buchețel de suflețel
Se desprimăvărează pământul, se topesc
Zăpezile uitării, ghețarii nesfârșirii;
Sub încălziri globale, globule se urnesc
Din amorțirea morții, prin venele iubirii.
Se desprimăvărează pământul, draga mea,
Să răsărim o floare să semene cu noi,
Un ghiocel ca neaua, de cer, o viorea,
Să ne culeagă-n mâna sa mică pe-amândoi!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (25 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întinderea de dimineață
Eu mă trezesc mai ostenit
Mereu, decât am adormit,
Căci visele mă obosesc
Mai mult decât orice muncesc.
De ce sunteți atât de grele,
Vise de noapte ale mele?
Dacă vă prind, vă fac pe toate
A doua mea realitate...
Sau prima, însă nicidecum
Singure cum sunteți acum,
Nu v-aș lăsa în viața mea
La fel de singure ca ea.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (3 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu moartea de moarte râzând
Eram copil cu ochii goi,
Când oamenii cu haine noi,
Treceau la denie puhoi,
Chiar pe la poartă pe la noi.
Iubita mea, suntem părinți,
Ne cer copiii ca doi sfinți,
Cu rugăciuni în ochi, fierbinți,
Să meargă la prohod cuminți.
Eram copil, erai copilă,
De Dumnezeu ne era milă,
Plângeam de patima-i umilă,
Râdeam de moartea inutilă...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcașul viselor de noapte
Visele de noapte sunt mai rușinoase,
Vin după apusul soarelui, să plece
Până să răsară, monahii sfioase
Care știu că viața precum visul trece.
Nu deschide ochii, vreau să mai trăiesc!
Locul meu pe lume - doar visarea ta,
Ziulica toată stau și mă gândesc:
Visele de noapte, ziua unde-or sta?
Cred că e un fel de mânăstire,
Unde se trăiește cu iubire.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (21 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(E)ram
Sunt părăsit de tot, de toți, de toate,
De mine însumi, nume nu mai am,
Și mă confundă vântul când mă bate,
Crezând că sunt un ram, precum eram...
Nu mi-a rămas decât o legănare,
Nu-i de la rod, și de la ce-i nu știu,
Pesemne de la ultima mirare,
Că voi muri când nu voi mai fi viu...
Și nu voi mai putea simți acut
Frica de moarte, care mi-a trecut...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fecior bătrân
Eu nu mai pot iubi, decât cu trupul,
Tot mai fecior, cu fieștece an,
Înfierbântat de carne ca năucul
Și subjugat de pulpă și ciolan.
Iar de la sânii care se ivesc
Și până la mișcările viclene
Ale femeilor ce-mbătrânesc,
Adulmec tot, întinerind pesemne.
Ca semn că nu mai sunt îndrăgostit
Cu sufletul, ce nu mai vrea nimic,
Îmbătrânit de cât a fost mințit
Și rămânându-i trupului prea mic.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea bate rău cordul
Iubirea noastră bate, rea, corduri,
La cele două, sigur, mă refer,
Ce prin artere pulsează noduri,
Venele noastre-s albe de la ger.
Iubirea noastră bate un rău cord:
Inima mea, taler cu două fețe;
Cu ea nici ea nu este de acord,
Și-o dă cu foc afară, să înghețe.
Iubirea noastră bate un record
Al rezistenței jarului în scrum;
Cu ea nici noi nu suntem de acord,
Iar fără ea, nu suntem nicidecum.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înmormînvierea
Vai, moartea nici nu e cât se preface
Nici nu prea poartă rod în pântece
Și nici să fie nu-i, că nu-i dă pace
O înviere, cine știe ce.
Vai, moartea, dacă e, se contrazice:
Nu poate fi și moarte și trăire,
De n-are învierea drept complice,
Să-i calce dreptul strâmb la nemurire.
Vai, moartea e ca noi, deci muritoare,
De fiecare Paști ne lăudăm
C-o calcă învierea în picioare,
Și noi apoi în cap o îngropăm.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Titlul meu fără cuvinte
Iubirea mea, dacă nu voi mai scrie,
Avându-te, măcar o poezie?
Căci tot ce-am scris în versuri, în trecut,
A fost pentru că nu te-am cunoscut.
Iubirea mea, și cine va să știe
Că zilnic ne vom fi o poezie,
Al cărei titlu numai tu-l vei pune,
Al cărei conținut când ți-l voi spune...
Secret, fără cuvinte, pe mutește?
Poetul nu mai scrie când iubește.
Poetul scrie doar când n-are cine
Să-i pună titlu. Eu te am pe tine.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învierea inimii-mi
Sângele mă plouă pe interior,
Ud până la piele sunt, dar nu la haine,
Norilor din mine li se face dor
De-ale învierii luminoase taine.
Vino lângă mine, să mă vezi cum curg,
Vino lângă mine, să m-auzi cum bat!
Până ce se-ascunde soarele-n amurg,
Pleacă pe lumină, ca la tămâiat!
Am glumit, iubito, am întors puțin
Râul spre izvoare, să le stingă poate;
Sângele din tine curge ud și plin
Către învierea inimii-mi uscate!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Suflet la troc, adresa este:
