Aproape alb de Marius Robu

Cu sârg, în pârg

Se coace sufletul în mine
De neastâmpăr şi de sete,
Mă rog la toamna care vine
Să nu mai vină pe-ndelete.

Vino mai repede cu vinul,
Ca să-mi astâmpere obida,
Şi-n schimb îţi voi mări tainul
Când se va coace agurida!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor nenuntit

Mă las de iubire,
M-apuc de iubit,
Iubirea-i din fire
Mai greu de găsit.

Mă las de iubit,
M-apuc de iubire,
Iubitu-i sortit
Să treacă din fire.

Mă las de iubire,
Mă las de iubit,
M-apucă din fire
Un dor nenuntit!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai decât

Luai o pauză de-o viaţă
Să mă recuperez puţin
Şi să mă-mbujorez la faţă
Cu nişte carne, şi-apoi vin.

Să nu m-aştepţi prea nesătulă
Sub aşternutu-ţi să mă vâr,
Căci mare-s numai sub căciulă,
Şi-n pantaloni, decât un ţâr.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 ianuarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă de culori

Cu moartea nu m-ameninţaţi
Cât prin ferestre văd zăpadă,
Căci viaţa dacă mi-o luaţi
Mai am în casă o grămadă.

Cu iarna de mă speriaţi
Mi-e frică, jur, şi tremurând
Văz doar nămeţi îndoliaţi
Crescând sub fulgii albi căzând.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a surda

Cerul e un paravan
Cu rol dublu de tavan

Unul fals încovoiat
Altul drept adevărat

Şi când vreau de cel secund
Sub cel prim să mă ascund

Ultimul cum l-am numit
Numără necontenit

Prin cel de jos cel de sus
N-aude gata c-am spus

poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prohodul asimptotei temporale

Mă caut în părinţii mei
Şi văd că sunt puţin din ei,
Mă caut în copii, apoi
Şi sunt puţin în amândoi,
Mă caut mai târziu în tine
Şi sunt puţin. Puţin, dar bine.
În mine mă găsesc decât
Când voi mă căutaţi, încât
Mă voi găsi tot mai puţin
În vecii vecilor. Amin.

poezie de Marius Robu din Aproape alb
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rusaliile sinelui

Noi serbăm, de Sânziene,
Florile din toiul verii,
Ce se-arată prin poiene
Ochiului cald al muierii.

Noi serbăm de Sânziene
Florile ce vindecă
Rănile ce trec alene,
După ce ne spintecă.

Noi serbăm de Sânziene
Florile fără miros,
Din copilării perene,
Ce s-au petrecut frumos.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duhnesc a înger

Eu nu mă cert cu Dumnezeu,
Că n-are cine să ne-mpace,
Încât mai bine cedez eu
Decât să n-aibă cine-o face.

Îngerilor ce merg pe nori
Picioarele nu le transpiră;
Ai avantaje dacă zbori:
Până şi tălpile-ţi respiră.

Când corpul tot ţi-e numai nări
Şi două buze te invocă,
N-ai ochi să te pogori sau scări
Să urci la Cel ce se sufocă?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fum de asfinţit

Duhnim a înserare de toamnă şi a fum,
Şi ne pripim la focuri de frunze ruginii,
Prin ţoale ne pătrunde în sânge, nu ştim cum,
Parfumul depărtării, ce toamna dată ni-i.

Ne îndreptăm spre casă în sensuri diferite,
Venind ca dintr-un codru care s-a rătăcit,
Îmbătrânim la poala iubirii desfrunzite
Şi mirosim a toamnă şi-a fum de asfinţit.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alai cernit

Eu am rămas la coada vieţii
Ca un ţăran la coada vacii,
Pierzându-mi anii tinereţii
Lângă părinţii mei, săracii.

Apoi m-am însurat cu tine,
Să nu fiu tată prea bătrân,
Însă nu m-am putut abţine
La coada vieţii să rămân.

Când o să mă vedeţi în fruntea
Unui alai cernit, funest,
Atunci voi trece peste puntea
Mândriei de a fi modest.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!