Aproape alb de Marius Robu

Mult mai puţin decât puţin mai mult

Nu mai am niciun gând,
Niciun vers nu mai scriu,
În uitare, curând
O să mor, o să fiu.

Într-un pumn o să strâng
Tot ce am din ce nu-i
Şi-o să-i râd şi-o să-i plâng
Orişicui, nimănui.

Lasă-mă să te las,
Plec puţin şi revin,
Că-s plecat şi-am rămas
Prea demult, prea puţin!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grija Ălui Bătrân

În această dimineaţă,
Guguştiucul a cântat a primăvară.
Verdele din glasu-i stă la pândă
Prin muguri, pe sub scoarţa pământului,
Pe sub scoarţa copacilor...
Numai omul scorţos nu-l aude.
El stă ca un salcâm uscat,
Pe care Dumnezeu îl ţine ca semn,
Pe mejdină.
Să nu intre copiii vecinilor peste noi,
Când n-o mai fi El.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceva

e ceva ce trece în camera mea?
pare totul nemişcat:
ceasul, inima, cărţile,
tabloul acela,
icoanele mute...
niciun semn.
mobila (doar cu numele).
nu cred că m-am bucurat vreodată de ea.
oglinda spune adevărul,
dacă există.
altfel, tace.
e o tăcere bunget
şi o statică de cremene.
aştept?
e ceva ce trece în camera mea?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (6 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns

Dacă Dumnezeu ar vorbi odată cu mine,
Cred că i-aş găsi multe defecte:
Mi s-ar părea puţin răguşit,
Puţin bâlbâit,
Puţin.
Ar face şi greşeli gramaticale.
Când s-ar înscrie la cuvânt,
Cuvântul nu şi-ar găsi cuvintele.
Doamne, du-te acasă!
Când vorbeşti numai cu tine,
Ţii cel mai frumos discurs,
Ai cea mai frumoasă voce
Şi toate atributele.
Iar pentru că taci mereu,
Meriţi cu prisosinţă
Titulatura de Cuvânt.
Nefăcând ceva, nespunând ceva,
Eşti fericit: nu-ţi este niciodată dor
De tine.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familist în vin s

De trei ani nu dau pe-acasă
Niciun ban, că nu mă lasă
Nici amanta mea focoasă,
Nici a cotnarilor grasă.

Lâng-o sticlă pântecoasă,
Cu mândruţa mea frumoasă,
Uit că te-am lăsat borţoasă,
Pe trei drumuri vin acasă.

Unul vine de la vin,
Altul vine de la vie,
Iar pe ce-l de-al treilea vin
Vineri, să-ţi vin de hac Ţie.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre iad este pavat cu bune invenţii. Ultima şi cea mai bună, este sau va fi chiar iadul.

Marius Robu în Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem neînceput

Ca umbra unei viţe de vie sub lună,
Sunt eu faţă de visurile mele.
Dacă sunt adevărate,
Sunt o umbră pe pământ...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (29 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg rătăcit în bulgăr

Ce tensiune
Simt o minune!
Să ningă-i cer
Celui din Cer.

Deconectat
Să fiu subit
Şi căutat
De negăsit.

Nemaivăzând
Poteci, să mor
Orbecăind
Rătăcitor.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 ianuarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa culorilor

Frunzele ude
Pică uscate

Fecioare crude
Pică pe spate

Apocalipsa
Pică mai rar

Îi simte lipsa
Vântu-n frunzar

Focul ce vine
Galben şi crud

Pică pe mine
Verde şi ud

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvâc - toc

M-ai prins întorcând privirea
Vinovat şi curios;
Pofta, nicidecum iubirea,
Mă mai face ruşinos.

M-ai prins întorcându-mi ceasul
Ruginit de-atâta vreme,
Şi-a-nceput să-ţi bată pasul
Ritmul inimii când geme.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!