Troița secretă
Dormeai și
M-am apropiat de tine.
Îngerul tău păzitor
Și-a dus degetul arătător
La buze.
Degetul său și buzele sale
Au alcătuit o cruce,
La care m-am închinat
Și am plecat
Pe furiș.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi sori?
Lumina soarelui se consuma degeaba,
Căci noi nu ne vedeam; decât arar,
Când umbra noastră, singură, făcându-și treaba,
Ne arăta că suntem în zadar.
Iubito, ne rugăm la Dumnezeu
Să stingă dracului această lampă, care
Consumă gazul tău și gazul meu,
În timp ce noi visăm, la altul, fiecare?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (6 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potop în derivă
Nu mai scriu, că nu mai știu:
Am uitat cuvintele;
Scriu în vis, dar uit ce-am scris:
Beau ca președintele!
Numai beau, că nu mai vreau
Să-mi urmăresc țintele;
Și pe plac să le mai fac,
Urmându-mi instinctele!
Mi-am lăsat inundat
Locul cu mormintele;
Și plutesc nefiresc,
Bete, simțămintele,
Albe, osemintele!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (17 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce vorbesc femeile
De ce vorbesc femeile,
Când pot să tacă și pe tocuri?
De ce se poartă cheile
Înmănunchiate în brelocuri?
De ce desculțele picioare,
Deși mai mult pe jos purtate,
Sunt mai puțin atrăgătoare
Decât pe tocuri înălțate?
De ce-s făcute să vorbească,
Și cine oare le făcu
Să tacă și să ne iubească
La fel cum, poate, faci și Tu?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (11 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privatizare umedă și curbă
Plouă pe căile ferate.
De vină-s cei de sub umbrele;
Natura singură nu poate
Să tragă linii paralele.
Ca un sărut forțat, pe șine
Cad buzele de ploaie, reci;
De vină-i vinderea ce vine,
Plătindu-ți plecăciuni, să pleci.
Plouă pe căile ferate,
Vândute straniu, strop cu strop,
Și răspicat răscumpărate
Când crește potul, c-un potop.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul ca o pată (de Paști, în 2013, inspirat de volumul de versuri cu același titlu, al poetului Daniel Murărița, dar și de faptul că soția mea a băgat de seamă că am trei fire de păr alb. La țară fiind, nu am avut oglinzi s-o văd și pe-asta!)
Am trei fire de păr alb, în cap.
Sunt, de-acum, bărbat în toată firea;
Prea puține haine vechi mă-ncap,
Cele noi, rar îmi atrag privirea.
Începutul bătrâneții mele,
M-a surprins atât de mult, încât
N-am oglinzi, ca să mă văd în ele;
Sunt la biata mama... nu-s urât.
Căci și alb de tot de-aș fi și chel,
Cerul nu mi-ar zice-o niciodată;
Mama mea, privindu-mă din el,
Mi-a spus că oglinda e pătată.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce instrument imit când sunt rănit
Sunt cobză. Poți cânta la mine.
Strănut dezacordat. Se pare
Că merit o verificare
La corzile subțiri și fine!
Sunt răgușit precum un bas,
Tușesc precum o tobă mare,
Scârțâi ca o vioară care
Fără sacâzuri a rămas!
Mă trombonesc medicamente
Și medicii mi-s toți afoni,
Am lipsuri mari la baritoni
Și mult prea multe instrumente!
Mă simt orchestra de la Scala,
Rămasă fără interpreți,
Acustica de la pereți,
Fără ecou. Ghiciți-mi boala!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare țărănească
Înmormântările de la oraș
Miros a înviere foarte rar,
Cel de-abia devenit înaintaș
Primește flori cu carul mortuar.
Pomenile făcute la oraș
În mod festiv se cheamă pomeniri,
Se vede care-i cel mai bun urmaș
După câți bani aruncă la opriri.
Dac-aș putea să mor într-un sătuc,
Nevestei și copiilor le-aș cere
Să-mi pună la mormânt un pui de nuc,
S-aștept la umbra lui, pân' la-nviere.
Nici așteptările nu se compară:
Cea din oraș cu aia de la țară.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (21 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unu împărțit la doi
NOI suntem un singur cuvânt.
Eu nu te vreau pentru că ești altfel,
Ci pentru că mă iubesc
Și te iubesc
Și te iubești
Și mă iubești.
Vorbesc degeaba.
NOI ne iubim pe NOI,
Adică iubim același om,
Dar nu alt om,
Ci pe NOI.
Vorbesc degeaba.
Tu ai toate defectele femeilor
Pe care nu le iubesc.
Eu am toate defectele bărbaților
Care nu te iubesc.
La calități stăm și mai bine:
Pentru ele cred că te iubesc pe tine,
Pentru ele crezi că mă iubești pe mine.
Credem degeaba.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (18 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnirea cu iubirea
M-am întâlnit c-un înger care se rătăcise prin ceață,
Și-am vrut să-l iau de mână și să-l conduc în viață.
Mi-a spus că este îngerul păzitor
Al unui bărbat care moare de dor,
Pe care îl duce-n ispită
Femeia iubită.
M-a întrebat dacă există așa ceva în realitate
Și dacă să-l găsească vreodată se mai poate.
Acea ființă, i-am răspuns, există și are
Două picioare,
Care,
Dacă ar fi libere, cum se cuvine,
Acum ar alerga spre mine.
Este stăpâna ochilor cărora, după cum îi este firea,
Le impune ca la doi robi să-mi ocolească privirea.
Mai este sluga libertății sale,
Pe care, de fapt, nu o are.
Mai ales, e o mamă frumoasă,
Ai cărei pași țin drumul drept spre casă;
Visând la ea, m-am rătăcit. nu știu de unde vin, unde mă duc...
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Aproape alb, adresa este:
