Pădurea Spânzuraţilor de Liviu Rebreanu

Iubirea îmi ajunge, căci ea îmbrăţişează deopotrivă pe oameni şi pe Dumnezeu, viaţa şi moartea. E în mine şi în afară de mine, în tot cuprinsul infinitului. Cine n-o simte nu trăieşte aievea; cine o simte trăieşte în eternitate.

Liviu Rebreanu în romanul Pădurea spânzuraţilor
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul tau sa fie totdeauna la fel cu gandul, gandul cu vorba si vroba cu fapta caci numai astfel vei obtine un echilibru statornic intre lumea ta cea mica dinauntru si lumea dinafara

Liviu Rebreanu în romanul Pădurea spânzuraţilor
Adăugat de enya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu.

Liviu Rebreanu în romanul Pădurea spânzuraţilor
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea adevărată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoţeşte şi dincolo, până-n sânul nemărginirii... dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură.

Liviu Rebreanu în romanul Pădurea spânzuraţilor
Adăugat de Vasloban Monica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea a dat faliment, ca şi umilinţa, smerenia. Omul vrea să fie acuma mândru şi stăpân, şi egoist, să lupte şi să-şi biruiască vrăjmaşii, oricare şi oriunde ar fi ei. Când mori luptând, moartea e răscumpărată, şi când izbuteşti prin luptă, victoria e mai dulce.

Liviu Rebreanu în romanul Pădurea spânzuraţilor
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul când suferă e mai egoist şi nu simte suferinţa aproapelui. Numai moartea ne împacă aievea cu lumina şi cu Dumnezeu.

Liviu Rebreanu în romanul Pădurea spânzuraţilor
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, nu legile... Conştiinţa să-ţi dicteze datoria, nu legile. Mare deosebire.

Liviu Rebreanu în romanul Pădurea spânzuraţilor
Adăugat de alex
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi dădea seama că iubirea aceasta îl depărtează de toate credinţele şi năzuinţele lui si totuşi simţea că fără de ea i s-ar istovi inima şi viaţa însăşi şi-ar pierde orice rost, iar lumea ar deveni un pustiu fără margini.

Liviu Rebreanu în romanul Pădurea spânzuraţilor
Adăugat de anna maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţia stârneşte în bietul suflet omenesc numai întrebări, dar nu e în stare să-ţi ofere niciun răspuns. În locul credinţei a pus formule, chiar pe Dumnezeu ar vrea să-l vâre într-o formulă ingenioasă, şi pe urmă să-şi frece mâinile şi să zică: "Poftim, am cucerit şi pe Dumnezeu!".

Liviu Rebreanu în romanul Pădurea spânzuraţilor
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bologa: Sufletul e acelaşi la ţărancă şi la contesă.

replică din romanul Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu
Adăugat de Tudosa Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!