Mama
Tu, ființă dulce, blândă și suvă,
Ce sufletul pentru copil ți-l dai
Și inima îți este poartă-n rai,
Ți-ai da viața pentru prunci îndată...
Tu ești de Dumnezeu divinizată!
Te poartă îngeri în al lor alai.
Blândețea ta, măicuță, n-are margini,
Iar puritatea ta a dăinuit în veac.
Tu sufletul ți-ai rupe în bucăți,
Să-l dai etern la prunci și la nepoți.
Tu pruncilor, de veci, le dai credință,
Ești cea mai scumpă și mai blândă fință.
Chiar dacă-n păr acum ai ghiocei
Și anii bătrâneții te apasă,
Când ai nepoți și îi așezi la masă,
Zâmbești tăcut și-o lacrimă îți pică.
Îți amintești de anii lungi și grei,
Și parcă viața-ți este mai frumoasă.
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din revista "Uniunea Artelor", adresa este:
