Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Frumusețea pietrei nevăzute de Leonida Neamțu

Lacul acela era o lacrimă a Pământului. Pământul plânsese, cine știe când, cândva demult, și-i fusese rușine, și-și ascunsese aici una din lacrimi.

Leonida Neamțu în Frumusețea pietrei nevăzute (1965)
Adăugat de AdelaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cred că fiecare om are unele cărți, nu multe, poate cincisprezece, poate douăzeci și cinci, la care revine mereu, toată viața. Numărul acestor cărți crește mereu. Una la câțiva ani. Și pe măsură ce înaintezi în vârstă, tot mai rar adaugi câte o carte în fondul acesta de aur...

Leonida Neamțu în Frumusețea pietrei nevăzute (1965)
Adăugat de AdelaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe străzi hoinăreau o mulțime de fete drăguțe și totul părea neverosimil... E plăcut ceasul când grădinile de vară se populează cu încetul, ceasul când, chiar dacă nu ești, te simți puțin îndrăgostit.

Leonida Neamțu în Frumusețea pietrei nevăzute
Adăugat de GekoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Frumusețea pietrei nevăzute, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook