Tao Te King de Lao Tse

Cel care ştie ce mare este forţa sa şi ştie totuşi să rămână slab, este demn să primească împărăţia. Virtutea veşnică nu-l va părăsi şi va deveni asemenea unui copil: pur. Cel ce cunoaşte luminile sale şi ştie să rămână în umbră, este model pentru împărăţie. Virtutea veşnică nu-i va lipsi şi va reveni grabnic la desăvârşirea supremă. Cel ce cunoaşte gloria şi ştie să rămână umil, este demn să primească împărăţia. Astfel virtutea veşnică va deveni nemărginită în el şi el se va întoarce în simplitatea dintru început. Tao - simplitatea dintru început, fărâmiţându-se, a dat viaţă atâtor vase - tuturor fiinţelor din lume. Înţeleptul care participă la Tao este cel mai bun maestru. Cârmuirea sa plină de dragoste este foarte largă şi nu vatămă pe nimeni.

Lao Tse în Tao Te King, 28
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfărâmat, va deveni întreg. Îndoit, se va îndrepta. Gol, va putea fi umplut mereu şi mereu. Sfârşit, va fi reînnoit. De are puţin, va obţine mult. De are mult, s-ar putea să piardă tot. Iată pentru ce înţeleptul nu se alătură decât unităţii şi caută să fie model desăvârşit în lume. E umil şi totuşi străluceşte. Nu este niciodată egoist şi i se dă multă stimă. Nu se laudă şi are extraordinar de multe merite. Nu este orgolios şi de aceea suportă şi durează îndelung. Străvechea maximă: "Sfărâmatul se va reface întreg", nu este o vorbă zadarnică. Atunci când omul a devenit întreg, desăvârşit, se reîntoarce la Suprema sa obârşie.

Lao Tse în Tao Te King, 22
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de cer şi pământ există o esenţă Absolută, o fiinţă fără formă. Este un calm profund, imaterial ce emană din ea. Ea singură există şi rămâne fără schimbări. Pătrunde pretutindeni şi este liberă de orice mărginire. Din puterea sa îşi trag obârşia Cerul şi Pământul. Nu-i ştiu numele; i se spune Suprema Cărare: Tao. Nevoit să-i atribui însuşiri, l-aş numi mare. Mare fiind, l-aş numi de neînchipuit. De neînchipuit fiind, l-aş numi inaccesibil. Inaccesibil fiind, l-aş numi omniprezent. Astfel Tao e mare, Cerul e mare, Pământul e mare, regele, de asemenea, e mare. În lume sunt patru mari autorităţi, dintre care cea a regelui e una. Regele trebuie să se supună Pământului. Pământul se supune Cerului. Cerul se supune Cărării (Tao). Tao se supune propriei sale firi esenţiale, inefabile.

Lao Tse în Tao Te King, 25
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea este eternă şi nu poate fi numită. Este mică prin simplitatea firii, dar lumea întreagă nu o poate cuprinde. Dacă un rege ar putea să şi-o însuşească, toate fiinţele ar veni să i se supună. Cerul şi pământul s-ar uni şi l-ar sprijini cu duioşia şi puterea lor. Poporul s-ar linişti de la sine. Când Tao a început să se fărâmiţeze, i s-a putut da un nume. Cunoscând acest nume, trebuie ştiut în misteroasa profunzime, căutând a nu-l scurta prin teoretizare mai mult. Cel ce ştie să se oprească atunci când trebuie, nu este în primejdie să se piardă. Tao întrepătrunde permanent tot universul. Toate fiinţele vin şi se întorc în Tao ca râurile în fluvii şi oceane.

Lao Tse în Tao Te King, 32
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbiţi puţin, rămâneţi în repaus. O furtună nu dăinuie mai mult de o dimineaţă; o ploaie potopitoare nu ţine mai mult de o zi. Dacă Cerul şi Pământul nu le pot face să dureze mai mult, cum ar putea omul să facă să dureze mereu tristeţea, cum ar putea el să rămână mereu în agitaţie? Cel ce urmează constant calea lui Tao, se uneşte în final cu Tao. Cel ce urmează mereu Virtutea, se uneşte până la urmă cu Virtutea. Cel ce urmează îndârjit Răul, se uneşte într-un jalnic sfârşit cu Răul. Cel ce se uneşte cu sine însuşi e primit în Tao; cel ce se uneşte cu Virtutea este unit în Virtute; cel ce se uneşte cu Răul, Răul îl primeşte şi, direct proporţional cu aceasta, suferă. A avea doar puţină credinţă, înseamnă a nu avea credinţă.

Lao Tse în Tao Te King, 23
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii, sub cer, cunosc frumosul ca frumos, iată obârşia urâtului. Toţi oamenii cunosc binele ca bine, iată obârşia Răului. Astfel, fiecare lucru şi opusul său se nasc îngemănate, greul şi uşorul se nasc unul pe altul. Cel lung determină pe cel scurt. Înaltul produce adâncul. Sunetul şi glasul se acordă reciproc. Înainte şi îndărăt decurg unul din altul. Iată de ce Înţeleptul practică doctrina Non - Acţiunii. El instruieşte prin pildă vie, nu doar cu vorbe. Pe toate fiinţele care se nasc în lume şi care îşi pun nădejdea în el, nici nu le uită, nici nu le îndepărtează. El le impulsionează şi astfel le creează merite fără a şi le însuşi. Le catalizează să se dezvolte şi nu se bizuie pe ele. Aşa câştigă el merite, dar rămâne mai presus de ele. Rămânând mai presus de ele, nici meritele nu îl părăsesc niciodată datorită detaşării sale izvorâte din înţelepciune.

Lao Tse în Tao Te King, 2
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată lucrurile care dintru început primiră unitatea: graţie unităţii, Cerul avu neprihănirea; Pământul - stabilitatea; Spiritul - cunoaşterea; Golul avu plinătatea; Fiinţele avură naşterea; Împăraţii - deveniră pilde pentru lume. Iată creaţia unităţii. Dacă Cerul nu ar fi neprihănit, ar fi în primejdie să se întunece; dacă Pământul nu ar avea temeinicie, ar fi în primejdie să se fărâmiţeze; dacă Golul nu s-ar umple, ar fi zadarnic; dacă Fiinţele nu s-ar mai naşte, ar pieri definitiv; dacă Împăraţii, din orgoliu, ar înceta să mai fie pilde pentru lume, ar fi primejdie de răsturnare. Demnităţile se reazemă pe ceea ce este obişnuit - mărirea pe ceea ce este jos. Împăraţii se numesc ei înşişi "slugi nevrednice", oameni fără însemnătate. Nu arată ei astfel că mărirea nu izvorăşte din ei înşişi, şi că este întemeiată pe cei de jos? Adevărat, un car fără roţi nu mai e car. Împăratul nu trebuie să fie nici suprapreţuit ca diamantul, nici nebăgat în seamă ca piatra.

Lao Tse în Tao Te King, 39
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele mele sunt greu de înţeles... sau poate că nimeni din lume nu le înţelege.

Lao Tse în Tao Te King
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiţi cu totul fără de dorinţe şi menţineţi-vă într-o pace beatifică profundă. Toate fiinţele lumii se nasc laolaltă şi apoi se reîntâlnesc în Suprem. După o viguroasă înflorire, orice lucru sau fiinţă revine în cele din urmă repede la obârşia sa. Această întoarcere la obârşie este repaosul Suprem. Repaosul absolut este întoarcerea la viaţa eternă. Cel ce cunoaşte veşnicul îşi înalţă în nesfârşit sufletul. Prin înaintarea în bine devine eminent, numai astfel poate să devină mare întru toate şi fiindcă devine asemănător cerului, atinge Tao şi, participând la Tao, există în veşnicie. Poate pieri acum personalitatea, căci a ajuns nemuritor. Nu este nicio primejdie.

Lao Tse în Tao Te King, 16
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria şi ruşinea sunt nedespărţite de teamă. Onoarea şi nenorocirea sunt nedespărţite de personalitate. Ce se înţelege de fapt prin aceasta? Gloria este un lucru demn de dispreţuit, căci atunci când o ai te cuprinde teama să nu o pierzi; tot astfel eşti cuprins de nelinişte când nu o ai. De aceea se spune că gloria şi ruşinea sunt nedespărţite de teamă. Putem socoti că avem ceea ce ne vine ca fericire sau nenorocire pentru că avem personalitate. Dacă am fi detaşaţi şi separaţi de ea, în ce fel ne-ar mai ajunge nenorocirea? Iată pentru ce, dacă principele cinsteşte lumea ca pe el însuşi, poate lua parte la conducerea ei, dacă o iubeşte ca pe el însuşi, este demn să o cârmuiască.

Lao Tse în Tao Te King, 13
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!