Jean Cocteau în

* * *

... Îmi pare aşa ciudat
Că avem atâta vreme pentru ură,
Că viaţa nu-i decât o picătură
Între acest moment şi celălalt.
Şi e neînţeles de trist
Că nu culegem flori,
Că nu privim la cer mai des,
Că nu iubim
Noi, care atât de repede murim.

poezie celebră de Jean Cocteau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea e să ştim unde trebuie să ne oprim atunci când vrem să ajungem departe.

citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc pisicile pentru că mă simt bine în casa mea; şi încetul cu încetul, acestea devin sufletul său vizibil.

citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hugo, Victor

Victor Hugo a fost un nebun care se credea chiar Victor Hugo!

definiţie clasică de Jean Cocteau
Adăugat de Mihai Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edith Piaf - spre ea îşi îndreaptă privirile perechile înlănţuite care mai ştiu să iubească, să sufere şi să moară.

citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi la Edith Piaf, această făptură gingaşă, cu mâini ca ale şopârlelor dintre ruine. Priviţi-i fruntea napoleoniană, ochii săi de oarbă care şi-a regăsit vederea. Te întrebi, cum va cânta? Cum va reda ce simte? Cum vor putea ieşi din pieptul ei plăpând marile tânguiri ale nopţii? Şi iată că ea cânta sau, asemenea privighetorii, primăvara, îşi caută cântecul ei de dragoste.

citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

celebritate (vezi şi faimă)

Celebritatea este un bust cu picioare care aleargă peste tot.

definiţie clasică de Jean Cocteau
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafora este modul de a visa al umanităţii.

citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica are tot atâta nevoie de mângâiere ca şi femeia de tandreţe.

citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edith Piaf, ca şi privighetoarea care rămâne nevăzută pe ramura ei, devine şi ea invizibilă. Rămâne din ea doar privirea, mâinile ei palide, fruntea de ceară care adună lumina şi vocea care creşte, se înalţă, se înalţă, i se substituie treptat, crescând ca umbra pe un zid, înlocuind triumfătoare pe mica făptură timidă.

citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!