Ion Untaru în manuscris

Diavolul nu a silit nici un om să păcătuiască fiindcă nu poate. El doar ispiteşte, aici se termină puterea sa.

Ion Untaru în manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă gândesc la extravaganţele modei, de exemplu, îmi vine să spun că-şi bate joc dracul de cine poate şi nu duce niciodată lipsă de clienţi.

Ion Untaru în manuscris (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa uşii

pe aici nu trece picior de om
la această uşă nu mai bătuse nimeni
de multă vreme;

mă reculeg şi mă condamn
să străbat drumul în sens invers
şi la întorcere să mă regăsesc

poezie de Ion Untaru din manuscris (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săpând după ploaie

Săpând după apă
Speram un tezaur
Pândea un balaur
Pământul se crapă

Sub oricare stâncă
Genunuile gem
Temerile ghem
Mimozele plâng că,

Au secat pâraie
S-a uscat argila
Picătură mila,
Relele, şuvoaie...

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde locuieşte dorul

Cerasella, acestea nu-s glume:
hai să ieşim afară din lume:
şoldul tău de abanos
nu ştiu altul mai frumos!

amândoi să ne luăm zborul
unde odihneşte dorul,
să ne ducem viaţa prin străini
şi arzând, să răspândim lumini!

rămurică, rămurea
păsărică, păsărea
amândoi alăturea
un luceafăr şi o stea!

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ahoe!

Privesc pe geam cum bate ploaia
Şi mă închipui dincolo de nori
Plimbându-mă de-atâtea ori
După capriciul ei, odaia

Tristeţile din nou mă-ncearcă
Şi totuşi nu vreau să cobor
Las locul liber în obor
Şi-mi iau doar visele în arcă

Şi cum plutesc de bunăvoie
De restul lumii mă despart
Atâtea albe nopţi de cart
Că strig la cei de jos: - Ahoe!

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt acela

Eu sunt acela care cântă
O datorie de Poet
Tributul unui zbor ascet
Pierdut cu fiecare trântă

Iar salturile înspăimântă
O viziune de cadet
Pe care poate un profet
O vede cu aripa frântă

Şi păsările care cântă
Apusurile violet
Sunt numai lacrimi, un buchet
Al celui ce binecuvântă

Eu sunt acela care cântă
O datorie de Poet
Când trece luna prin brădet:
Un zbor de Poezie sfântă!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am de unde felinare

Iar o pană de curent
Când aveam mare nevoie
Mult mai mult decât Ahoe
Într-un mediu recurent

N-am de unde felinare,
N-am de unde lumânări
Când furnică pe spinări
Spaimele din nopţi călare;

Parcă mi-au bătut în poartă
Morţi bătrâni din paraclise
Înviind în manuscrise:
Cele de la Marea Moartă

Parcă sunt la o răscruce
Dincolo de care, ce e
Obsesiv ca o idee,
Conturează-se o cruce.

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

apele vuiau aproape
marea inunda pustiul
rătăcea pe ţărmuri fiul
întristatelor agape

musafirul de la cină
noaptea cu argint de lună
închisese vremea bună
într-un sâmbur de lumină

păsările mari de vrajă
răsărite dintre stânci
dintre care doar pe brânci
mai puteai s-ajungi pe plajă,

teama care circumscrie
paşii noştri singuratici
spre misterioase atici:
drumul care veşnic suie...

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când punea mâna pe pix

Poezii de trei parale
Înclinau balanţa-n jos:
O reţetă cu mult sos
Când îi dai drumul la vale;

Când punea mâna pe pix,
Se credea un clasic verde
Ghinionul care pierde
Gloria la punctul fix

Vinovat ca un sindrom,
Înghiţea la nopţi şi zile
Aspirine şi pastile
Şi iar apărea c-un tom!

Dar în urmă numai praful
Se-aşternea în strat subţire
Peste cruci în cimitire
Manuscrisele cu vraful

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!