De când lumea
În cetatea noastră
delatorii și sicofanții
trudesc zilnic
încărcând vorbele cu venin
pe care le agață apoi
de stâlpii celor mai frumoase case
faptul că ei mai dăinuie,
de pe o zi pe alta
nu înseamnă că prezența lor
este absolut necesară
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Ion Untaru despre timp sau despre frumusețe
Soledad
Bate ploaia în fereastră
Vin corsarii de mă prad'
În chilia mea albastră,
Te quiero Soledad
Și ascult cum cântă-ntruna
Doru-n mine de nomad
Ploile curgând ca runa
Te quiero Soledad
Noaptea viscolul cum sapă
Apele ce nu mai scad
Că s-a-nchis ultima trapă,
Te quiero Soleda
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Untaru despre ploaie, despre noapte, despre apă sau despre albastru
Soledad
Bate ploaia în fereastră
Vin corsarii de mă prad'
În chilia mea albastră,
Te quiero Soledad
Și ascult cum cântă-ntruna
Doru-n mine de nomad
Ploile curgând ca runa
Te quiero Soledad
Noaptea viscolul cum sapă
Apele ce nu mai scad
Că s-a-nchis ultima trapă,
Te quiero Soledad
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te quiero Soledad
Bate ploaia în fereastră
Vin corsarii de mă prad'
În chilia mea albastră,
Te quiero Soledad
Și ascult cum cântă-ntruna
Doru-n mine de nomad
Ploile curgând ca runa
Te quiero Soledad
Noaptea viscolul cum sapă
Apele ce nu mai scad
Că s-a-nchis ultima trapă,
Te quiero Soledad
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O-ntrebare mută
Semne de-ntrebare răscoleau atrape
La întretăierea serii cu pustiul
Peste care-arar mai zăbovea târziul
Ca un dulce molcom legănat de ape
Pensula și pânza moarte. Doar un duh
stă acuns de veghe. Fâlfâie marama
Meșterul lipsește și e strâmtă rama
O-ntrebare mută trece prin văzduh.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Untaru despre seară
Plouă
Plouă-ncet din sfori latente
Și pe umeri mi se cern
Amintiri intermitente
Risipite în etern
Și de burniță măruntă
Plouă cu păduri de brad
Că s-a rupt ultima punte
De iubire, dinspre vad
De trei zile trec prin sită
Norii, ploi în sol jilav
Plouă ca dintr-o ursită
De Bacovia bolnav.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Untaru despre zile, despre păduri, despre iubire, despre boală sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pasărea măiastră
Luncă desfrunzită
Singur călăuză
Doruri, care sită
Cerne și recuză
Fals mărgăritarul
Cu sclipiri viclene
Nopțile, cântarul
Înclinând Selene?
Vrăji ce mai adie
Un parfum ușor
De melancolie
Rănind un cocor
Crivăț la fereastră
Mor tăciunii-n vatră
Pasărea măiastră
Se cioplește-n piatră
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Untaru despre păsări, despre moarte sau despre dor
Cu cireșe la urechi și cu fragi
Această femeie pe care
O iubeam nebun în tinerețe
S-a șters ca un semn de-ntrebare
Când mor între vârstnici povețe
Din toate-a rămas doar consemnul
Uitării precum o nălucă
De unde și poate, îndemnul
Cu veșnice doruri de ducă
Această femeie de care
Întreabă amintirile-mi vagi
M-așteaptă în nopți viitoare
Cu cireșe la urechi și cu fragi
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Untaru despre tinerețe, despre nebunie sau despre femei
Diligența
Trece vremea ca o diligență
Cu surugii în uniformă
Ne preia la naștere și p-ormă,
Ne depune cu indiferență
O plătim cu viața și atât
Surugiu, nu te grăbi deloc
Toți ajungem în același loc
Într-o clipă, într-un ceas, numaidecât!
Alții-n urmă își așteaptă rândul
La poștalionul vieții lor
Și de când se nasc și până mor
Totul curge repede ca gândul!
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Untaru despre viață, despre naștere sau despre gânduri
Tu vii iar de departe
Atâta de departe
În somnul dinspre zori
Când nevăzut se-mparte,
Accesul la comori
Mereu tot mai departe
Să-ți vezi cu ochii potul
Cum ai citi o carte
Și-o uiți apoi cu totul
Că-n somnul dinspre zori
Robit zărește insul
Mereu alte culori
Dormind cu dinadinsul
Când tainic se despart
Argilele și duhul
Și tot tu ești de cart
Și cercetezi văzduhul.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Untaru despre somn, despre ochi sau despre cărți
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Condorul, adresa este:
