Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Ion Pillat în

Barbarul

E-n mine-o herghelie de armăsari. Sunt unii
Mai albi ca spuma-nvoaltă, zvârlită-n vânt de mare,
Mai albi decât e coama Licornei legendare;
Sunt alții, fără pată, mai negri ca tăciunii.

Toți încordați așteaptă și rânchezând, nebunii,
Bugeacurile vremii să le despic călare.
M-aștern cu ei câmpiei, dar prăbușit în zare
Mă ridic iar; mai aprig sub nepăsarea lunii

M-arunc stăpân pe altul; mă-ntunec în pustie...
Și voi urla năprasnic în liniștea târzie,
Când calul cel din urmă va necheza spre stele:

Tovarășe, cu mine în moarte o să sari,
Tu, cel mai fără margini al sufletelor mele! —
E-n mine-o herghelie de falnici armăsari.

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 15.99 lei.

Dragostea noastră e ca o bomboană învelită în staniol: e foarte dulce, dar ceva scârțâie foarte tare.

citat celebru din Ion Pillat
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unor mori de vânt

O, strașini cu-aripi negre pe discul alb al lumii,
Care-și aduc aminte, așa bătrâne sunt,
De Don Quijote-n luptă cu morile de vânt
Zărite pe-nnoptate pe drumul Pampelunii!

Sub șița învechită își întocmesc lăstunii
În primăvară cuiburi de paie și pământ,
Și fiecare toamnă vă sapă un mormânt în stâncă,
Pe țărână, sau prin nisipul dunii.

Deși vă paște moartea cumplită an de an,
Tot mai păstrați trufie de nobil castilian;
Subțire, brațul vostru înalță parcă-o spadă...

Și cum stați nemișcate — pricep: pândiți grămadă
Să vie-n licărire de zale ce răsun'
Hidalgo de la Mancha și visul lui nebun.

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vedeni

Ca ieri izvorul curge în amfora de lut,
Dar azi, pe malul apei, altarele Dianii
Se prăbușe-n ciorchine de bozii, iar castanii
Podoaba și-o dezbrăcă pe templul decăzut.

Ca ieri izvorul curge, dar unde mai sunt anii
Când satirul, glumețul, și faunul tăcut,
Veneau să-și cânte-n trestii un dor necunoscut
Și urmă de copită în crâng lăsau silvanii?

Poteca e pustie și vremea depărtată
A zeilor din timpul cu visuri legendare —
Dar noaptea cel din urmă centaur, câteodată,

Din codri plini de freamăt ieșind nemuritor,
Cu două piepturi albe sub luciul lunii, pare
Un bust uitat de veacuri pe-un soclu mișcător.

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fugă de centauri

Coboară povârnișul, cu coamele în vânt,
Centaurii. Văzduhul prin văi prelung răsună
De zgomotul copitei lovite de pământ.

Dar neamul, izgonitul, în herghelii s-adun㠗
își potolește goana pe țărmul nalt și frânt,
Privind la valul mării rostogolit pe dună.

Poseidon doar mai este pe mări nemuritor,
Din nai de mult nu cântă satirul pe câmpie
Și nimfa n-o mai afli în ape de izvor.

Se risipiră zeii. Dar groaznic azi învie în
cele două piepturi al morții crud fior,
Și spaima-i biciuiește prin liniștea pustie.

Pe stânca goală vine un tropot neînfrânt,
Cu umbra se întinde și-l crește înserarea...
Nebuni își încordează puternicul avânt

[...] Citește tot

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întoarcere

Prin crăpături de-obloane lumina, pete-pete,
Pătrunde pe podele, pe pat și pe perete.
Așa cum altădată încet s-a așternut
Când odihneam aicea sub albul așternut.
Iatacul e același și-n tihna lui adie,
În bâzâit de muște, bătrâna melodie,
Și ornicul rostește clipita de demult —
Da, toate sunt aceleași: le văd și le ascult.
Și zilele pierdute revin. Simt că mă cheamă
Privirea mea uitată din poza prinsă-n ramă,
Cu ochii mei, cu ochii dintâi — și simt pe piept
Cum giulgiul amintirii se las㠗 și, deștept,
Privesc cum îl atârnă drept coviltir pe toate.
Pe zid mai e hârtia cu flori încondeiate,
Și pușca ruginită mi-o văd pe un dulap.
I-e frică iar — o clip㠗 copilului, de-un cap
De cerb cu ochi de sticlă și coarne rămurate...

Adorm în paza unor descântece curate.

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiecare antologie vrea să fie un târg de mostre.

citat clasic din Ion Pillat (1934)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
limbă
Orice limbă e oglinda sufletului națiunii care o creează.

definiție celebră de Ion Pillat
Adăugat de Adriana PleșcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă definiție a fost selectată Definiția zilei pe 17 martie 2017.
Distribuie

Rugă păgână

Îndură-te, părinte, și dă-ne alt idol!
Frământă iarăși lutul și fă-te iarăși faur!
Din nou pe noi domnească încununat cu laur
Prin codri fără margini sălbaticul centaur
Și mândrul neam colinde planeta pân' la Pol.

Iar dacă semizeul din țarină nu-nvie
Și herghelii fugare din moarte nu se rup,
îmbracă-ne dorința, stăpâne, cu alt trup.
Mai bine prăzi de vultur, vânat gonit de lup —
Dar scapă-ne pământul de-a omului urgie.

Tiranul șchiop, copilul maimuțelor, să piară.
Să vie urșii haită prin rariștea de brad,
Încet să-și mâne zimbrul cirezile la vad,
Și, stoluri, pe deasupra ghețarilor ce scad,
Condorii să rotească, ținând în a lor gheară

Mânjit și plin de sânge pe cel din urmă om.
Tăcerea să sporească pe șesuri ca o mare,

[...] Citește tot

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel din urmă centaur

Visasem cel din urmă centaur că eram...
Dormea sub lutul vremii pierdute hippogeea,
Și, seara, când în treacăt umbream în mers aleea,
Potcoava mea de aur îmi scapără scânteea
Pe care,-n drumul nopții, sonor o cadențam.

Cutreieram zadarnic pădurile de brad,
În van cătam poporul stăpân ieri pe câmpie:
Fugeau orbiți de spaimă cârlanii-n herghelie
Când mă iveam din umbră pe-ntinderea pustie
Sau când, purtat de sete, mă coboram la vad.

Sirena cea din urmă visasem că erai...
Îmi nechezam dorința pe țărmul nalt al mării,
Nebun zdrobeam copita de pietrele cărării
Privind prin valuri roșii în sângele-nserării
Lui Okeanos pradă cum trupul tot ți-l dai.

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Ion Pillat

Ion Pillat
poet, antologator, editor și publicist român, membru corespondent al Academiei Române

Evenimente biografice

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!