Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Ion Țoanță în

Maria

Mai înainte
de toți vecii
Te-ai încropit
din raza de soare
și ți-ai dat ofrandă
Trupul Tău,
Duhul Sfânt ți-a pus pecetea
Celui ce avea să răstălmăcească
lumea fără margini,
nu plânge,
Maria,
din jale am căpătat
identitate
și din răstignirea sub formă
de Cruce
ne-am botezat Închinării,
așa am căpătat
din fagure de lacrimi,
Crezul,
sărut Mâna, Maică,

[...] Citește tot

poezie de Ion Țoanță
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alfa 1

Ne ascundem
în cutii de carton
încropindu-ne
existențele
în zodii de mucava...

poezie de Ion Țoanță
Adăugat de Lucia mandacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Paralele intersectate

Te admir
pentru că știi să te faci
plăcută,
doar tu îmi iei sufletul
și mi-l înfășori
în straiele primăverii
când eu strănut
sufocat dulce de polenul
de pe buzele-ți,
mai știi
când îmi desenai trupul
în menghina
coapselor tale?

poezie de Ion Țoanță
Adăugat de Lucia mandacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mărșăluiam prin oceane de ceață către tine.
Mă îmbătasem de gri și căutam trezirea în mov.
Era joi.
Ți-am simțit brațele de catifea și magică ne-a fost
îmbrățișarea.
M-am topit în nostalgii, doruri și treziri, era clipa visată
când tu mi-ai dăruit în mare taină, dulcele sărut.
Apoi s-a făcut lumină, peste tot simțeam parfumul
unei zile cu pecete de legendă.
Ziua sărutului tău ivit din fagurele dorinței

citat din Ion Țoanță (6 iulie 2021)
Adăugat de Lucia mandacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dureri ancestrale

Mă doare soarele,
mă doare pasărea din zbor,
simt durere în stânca din suflet
și-n apa de pe lacrima crizantemei,
mă doare lumina din ochiul bolnav
de imaginea ființei topite-n prozodii,
mi-a sosit ora când mă sinucid
pe muzica stelelor rămase aprinse,
revenirea mi-e suflet de mare albastră
desenată ancestral de infinituri,

mi-e orizontul întrerupt, mamă
și mă doare femeia cu trupul ei insațiabil,
mă doare clipa când fug din așternuturi,
mă doare absența binelui
dintr-o enclavă a răului fecund...

poezie de Ion Țoanță (24 septembrie 2016)
Adăugat de Lucia mandacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook