Majoritatea teologilor crede totuși că posibilitatea de a lucra întru rău continuă încă să fie prezentă: directorul de bancă poate încă să recicleze banii Mafiei, iar șeful de kolhoz poate încă să afirme că a depășit planul. Numai infailibila pedeapsă adusă de dezvăluirile lui Tozgrec schimbă totul.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vă propun astăzi un joc colectiv care va fi Jocul Adevărului. Voi face în așa fel încât secretul și minciuna vor trebui să dispară de pe lume, căci de îndată ce-și vor face apariția, eu, Tozgrec, cel ce n-are nici început, nici sfârșit și nicio identitate ca voi, eu voi fi acolo ca să dezvălui Adevărul.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul se cățărase pe faleză așa încât să bareze singura potecă practicabilă, altminteri Al-Kindi l-ar fi putut ocoli. Dar astfel se pomeniră față în față sau aproape, căci omul nu părea să-l vadă pe filosoful cățărător. Privirile-i drăgăstoase erau cu totul absorbite de o pasăre albă care gungurea încetișor.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un fel, firește, știam că întrebarea era fără temei: nimeni n-a văzut vreodată ceva atât de neobișnuit precum un șoarece liber, fără cursa în care apa urcă scoțând un sunet inconfundabil. Cum ți l-aș putea descrie ție, grațioasă zee, dat fiind că e un sunet pe care ființele de felul tău n-au cum să-l audă?
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce s-a întâmplat astăzi poate fi definit drept o criză. S-o numim Criza din Golful Smaraldelor. Criza aceasta demonstrează că există pe lume o putere mai mare decât statele care, împreună, au încercat s-o distrugă, dar fără a izbuti. Deoarece v-am demonstrat că știu adevărul, să numim această putere Adevăr.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legături subtile se urziseră între Calul Alb și al său lama; de aceea, alergătorul s-a îndreptat pe dată către locul unde stăpânul său tocmai își dăduse sufletul. Acum nu mai exista nimeni care să-l elibereze de mesaj și alergătorul tibetan putea fi socotit ca rătăcind la infinit, fără să știe ce anume ducea cu sine.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântărind bine lucrurile, este cam puțin probabil să-mi fi petrecut vreodată acea vară cu Alice H.; însă tot ce o privește este în asemenea măsură de confuz, încât bănuiesc că trebuie să fi fost amestecată în toate acele evenimente pe care tocmai că nu izbutesc să mi le amintesc - fapt care acum ar putea fi păgubitor.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai uimitoare scriere școlii cabaliste tardive este Tratatul despre revoluțiile sufletelor, care a fost tradus în franțuzește de Edgar Jégut și tipărit în 1903 într-o ediție clandestină de 150 de exemplare. Les Éditions d'Aujourd'hui l-au reluat în 1984, într-o retipărire fotostatică, în colecția "Les Introuvables".
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celelalte squaws i-au împins pe înțelepți în mijlocul cercului, iar înțelepții au alunecat pe pietrele prețioase, dar nu și-au făcut niciun rău, fiindcă erau beți. Se aflau acolo înțelepți ce strânseseră câte o duzină de suflete. Nu era niciunul care să fi avut mai puțin de patru. Și erau cu toții beți de înțelepciunea lor.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am crezut atunci că se hotărâse să se retragă în acel adânc calm despre care vorbea. Credeam asta cu adevărat, căci adunasem dovezi cum că era o străină în acest loc: nu mânca, nu bea (și nici nu dormea, după câte spunea), n-avea articulații, îi displăceau trandafirii și muzica și nu era plămădită din aceeași substanță ca noi toți.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Pergamentul diafan, adresa este:
