Prezentul viitorului meu
În prezentul trecutului meu
Sunt chinuit apăsător
De lipsa prezenței lui Dumnezeu
Cel nespus de bun și îndurător,
Care m-a făcut și m-a iubit mereu.
Dar iată că prezentul prezentului meu
Este chiar El Însuși, și acum,
Mi-e plină inima de slava lui Dumnezeu
Care-mi poartă pașii pe drum,
Drumul viitorului meu, prezent mereu...
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer...
De la Domnul cer doar Cer,
Să îmi umple inima
Dragostea, sublima.
De la mine însumi cer
Ce cer alții de la alții
Însă ceea ce ofer
Vede Domnul, nu și frații...
Sus, răspunsu-i ger
Jos, doar conspirații
Dar eu nu disper,
Am numai senzații...
Le consider grații...
Fiindcă toate pier,
Cultiv aspirații
Veșnice în Cer
Și caut inspirații
Ce pace-mi confer.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se leagănă blând o floare
Se leagănă blând o floare
În adierile de vânt,
Emanând dulcea chemare;
- Viață fără-asemănare
În cerul sfânt, în cerul sfânt.
Ne lipim floare de floare,
Legănați de Duhul Sfânt
Și buchetu-i tot mai mare,
Ia amploare, ia amploare
Împlinind Sfântul Cuvânt.
Zâmbet dulce zboară, zboară,
Sărutăm visu' împlinit,
Har divin ne înfășoară,
Slăvim Taina ce coboară
Mire scump, Mire iubit!
poezie de Ioan Hapca (21 septembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitatea...
Realitatea geme-n sfera
Întunecatelor poveri
Ce spunem că le-aduce "Era",
(Probabil că de nicăieri.)
Dreptatea geme înrămată,
Icoană-a literei de Lege,
De fărdelege astupată
Sub semn că "așa se înțelege"...
Adevărul geme-n umbra
Adevăratelor puteri
Ascunse la vedere-n sumbra
Alunecoasei nevederi...
Înșelăciunea, amăgirea
Minciuna și tătuca ei,
Subjugă groaznic omenirea
Ce-ntreabă ce-i,
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte iarăși se așterne
Noapte iarăși se așterne
Peste hăul sufletesc
Și-n adâncuri de caverne
Stelele se prăbușesc.
Inima țintește-n taină
Spre o stea din centrul bolții
Dar lumina-i diafană
Nu-i mai luminează sorții.
Se deșiră câte-o rază
Peste valea tulburată
Dar se-ascunde să nu-i vază
Lumea ei îndurerată.
Da-n curând o să revină
În splendoare sfântă zorii
Și păli-vor la lumină
Toate, rămânând istorii...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai răsare...
Mai răsare-un vers și crapă
Scoarța țarinii uscate...
Și-apoi alt gând se dezgroapă
Din simțirile îngropate,
Apoi altele se-arată
Încolțite, pe hârtie,
Până-o lume îngropată
Într-o inimă, învie...
Și recolta ei bogată
La viață nouă îmbie
Trăinicia astupată
Sub rebela firii glie.
Și-o viață neînsemnată
Își înseamnă la răscruce
O direcție trasată
De-acea jertfă de pe cruce
Prin care-i vina spălată
Și în suflet ne aduce
O pace nelimitată,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub soare...
Mânia îți face iute
Riduri profunde pe frunte,
Ale înțelepciunii cute
Răsar ca să le confrunte,
Răbdarea să le descrunte,
Făcând cutele plăcute...
Timpul le face mărunte
Ca să le zici "amănunte"...
Taina gropii nevăzute
Face totul să se uite
Iar în Cer scrie "virtute"
Cu îndurările-absolute.
Dacă ierți, primești iertare,
Dacă rabzi, afli îndurare,
Te smerești, ai consacrare...
Iubind, ai eliberare,
De viață dătătoare.
Nimic nu-i mai bun sub soare
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut c-o durere grea
Te caut c-o durere grea
Că-ași vrea să-ți mai aud doar, glasul,
Ași vrea să te mai pot vedea
Și-n urma ta să-mi mai țin pasul...
Dar sugrumat îmi este-avântul,
De întuneric și mormânt
Și ciocârlia-și curmă cântul
Sub niște bulgări de pământ.
Acolo nu mai e simțire,
Nici plâns, nici dor, nici bucurie;
Dar tu-ai fost plină de iubire
Și-iubirea, veșnic este vie!
Te caut... mereu te-oi căuta,
Dar nu-n mormânt întunecat
Căci tu îmi umpli inima
Și mi-o ții trează neîncetat.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngroziți de mistic
Îngroziți de mistic
Se-ascund sub eres,
Pun voal euristic
Pe propriu interes,
Vorbind imagistic,
De-ezoteric des
În calcul lingvistic,
Să producă stres,
Stresul antihristic,
Sporind cu succes
Spre-un apocaliptic
Și groaznic proces
De tip enigmistic
Cu subînțeles,
Acut, paroxistic...
Ce curge-n exces
Pe fluxul logistic
În curs de deces.
În context neologistic
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne...
Doamne, urechea Ta aude
Gândul inimii, ascuns
Și-ochiul Tău divin pătrunde
În orice loc de nepătruns,
Nimeni nu se poate ascunde
De privirea Ta îndeajuns!
Dar mă-ntreb în conștiință
Unde-un foc nou s-a aprins:
Ce preț are o ființă
De om ticălos și învins
De vii Tu, Cel necuprins,
La al său pat de suferință
Să frângi lațul ce l-a prins?!
Tu vezi sincera credință
Și orice dorință ascunsă,
Tu-asculți sincera căință,
Șoapta cea încă nespusă,
Simți adânca suferință
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!