ÎNTR-UN AJUN DE PAȘTE AM FĂCUT UN DROB (Rubaiat)
Întru-un ajun de Paște am făcut un drob
Și m-am căznit cu el în muncă ca un rob,
Dar când am vrut să-l gust în ziua sărbătorii,
Am constatat că totul fost-a simplu scrob.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CĂUȘUL PALMEI UNUI OM DE AR PUTEA CUPRINDE
Căușul palmei unui Om de ar putea cuprinde
Oceanul planetar ce între tărmuri se întinde,
Atunci am crede că Omul însuși este demiurg
Al binelui spre care omnirea-ntreagă tinde.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DE VEI VISA URÂT CÂND NEGRE GÂNDURI TE FRĂMÂNTĂ
De vei visa urât când negre gânduri te frământă
Și când nimic ce vezi frumos în jur nu te încântă,
Îngenunchează-n rugă cu privirea către soare
Ca prima rază caldă să-ți aducă pacea sfântă.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel fierbinte
E uscat pământul,
Sufletul mă doare
Ca nu bate vântul,
Nu trezește-o boare.
Arșița de soare
Frige și cuvântul;
E uscat pământul,
Sufletul mă doare.
Rog pe Domnul Sfântul
Cu puterea-i mare
Să adape câmpul
Mort de însetare,
Că-i uscat pământul.
rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
NOI, PĂMÂMTENI NE ȘTIM ȘI NU AM PRINS CU NIMENI JURĂMÂNT
Noi, pământeni ne știm și nu am prins cu nimeni jurământ
Să sprgem norii grei ai ploii prin putere de cuvânt,
Trăim aici în așteptarea împlinirii unui vis,
Să ne putem desprinde rădăcina ruptă, din pământ.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel ploios
Sunt ploi de primăvară, grele
Și-o zvâcnire de răcoare.
În vatra-n care focul moare
Mai pun vreo câteva surcele.
Zboară lăstuni și rândunele
La adăposturi în cuibare,
Că-s ploi de primăvară, grele
Și-o zvâcnire de răcoare.
Balta joacă-n vălurele,
Mustește apa în răzoare,
Ude-s oile-n ciopoare
Târlesc la sălcii, sub nuiele,
În ploi de primăvară grele.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Încâlcite-s Doamne,
potecile vieții,
așa cum încâlcite-s
visele-n faptul dimineții,
ori ca firele de iarbă
din poienile de munte,
biciuite de stropii
ploilor mărunte...
Bătătorit e locu-n care
ne rotim în cerc, bezmetici...
Suntem raționali, nu suntem
atei și nici eretici,
dar un pic cam sceptici...
Suntem fluturi nocturni,
ce ne rotim în jurul lămpii,
extaziați de lumină și căldură,
având speranța că esența vieții
e veșnică și pură...
poezie de Ioan Friciu (aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Germinare
Magnolia în parc e înflorită
Și adieri vernale se strecoară
Prin geamuri ce-s deschise-ntâia oară
De dragul primăverii ce-i sosită.
Magie este tot ce mă-mpresoară,
În suflet pacea mi-e nemărginită,
Furat de-a frumuseților ispită
Dragi amintiri încep ca să mă doară.
Pământul ud sămânța o așteaptă
Să o clocească până la-ncolțire,
Din ea să crească planta verde, aptă
Să pot avea un dram de mulțumire.
O toamnă care vine-ntârziată,
Întotdeauna cred că e bogată!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viață se plătește
În viața asta totul se plătește,
Te sui pe culmi și te trezești în vale,
Păcatele nu crezi că-s ale tale
Ori dacă nenorocul te pândește.
A nu aluneca cumva pe Cale
Tot pasul tău de ierburi se ferește,
Iar inima îți pare prinsă-n clește
Când treci subtil târându-te agale.
Tu vezi mental cum aripa îți crește
Să poți urca în zbor spre astrul Soare
Să-i pipăi raza care te-ncălzește
Și-ți vindecă o rană ce te doare,
Dar peste tine cade vremuirea
Și spre lumină-ți cauți orb ieșirea...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări andine (acrostih întors)
Condorii trec înalte piscuri
Oprindu-se mai sus pe steiuri,
Nu știu ce poartă ei în pliscuri,
Dar au diverse obiceiuri;
Oricum sunt păsări răpitoare,
Răpesc chiar cerbi și căprioare,
Umbresc sub aripi selva verde,
Luați de zbor, umbra se pierde.
Luați de zbor, umbra se pierde,
Umbresc sub aripi selva verde,
Răpesc chiar cerbi și căprioare
Oricum sunt păsări răpitoare,
Dar au diverse obiceiuri;
Nu știu ce poartă ei în pliscuri
Oprindu-se mai sus pe steiuri.
Condorii trec înalte piscuri.
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!