Sonet târziu
Culori târzii de toamnă mă îmbată,
Mă chinuie trecutele - amintiri
C-am fost perdant în sincere iubiri
Și nu mai vin în a mea viață- toată.
Eu tot sper în sfânt mister de regăsiri,
Să ne jurăm credință ca odată
Și să păstrăm iubirea ne-ntinată,
Dar niciodată, să nu mai fim ca miri.
Că nu zbor pe cai înaripați acum
E cam târziu să mai aștept idile
Și nu mai am preocupări utile.
Când tinerețea-i la capătul de drum
Iubirea mi-o păzesc de jarul din scrum
Și-mi caut simțăminte mai stabile...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timida primăvară...
Ies zorii zilei, iar primăvara
Îmi cântă doine la ferestre,
C-un vânticel suav ce-adie
Din depărtările rupestre.
Un ciripit timid de păsări
Percep dinspre ogoare,
Ce-mi dă în suflet o speranță
C-alungă hibernala claustrare.
Muguri eclozează-n libertate
Pe ramul ce și-a scuturat povara,
Intimidat de zilele senine,
Cu brume ce-l pândește seara.
În minte-mi stăruie un gând,
De fapt o justă întrebare:
Când oare, putea-vom să ieșim
Liberi să ne-ncălzim la soare?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de verde
Atât de greu apare primăvara
Să-mi scald privirile-n verdele cel crud
Și cor de păsări în dumbrăvi s-aud
Din zorii dimineții până seara.
Când vrăbii se agită-n frunzele din dud,
Semnalu-i clar! Venită este vara
Cu greierii ce-și pregătesc chitara
Pe fir de iarbă și-n ramul de agud.
Eu văd cum toamna iute se ivește,
Cum păsăretul se-ndreaptă către sud
Și ritmul vieții parcă-ncetinește.
Dar iată, lunga iarnă se grăbește
Cu mantia să-nvelească șesul nud
Și dor de cald și verde îmi trezește.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lume strâmbă
De ce lumea întreagă e nedreaptă?
Așa ne-a creat-o nouă Dumnezeu
Ș-atunci n-am putere s-o transform doar eu
Și nici alții cu firea înțeleaptă!
Rămâne-va strâmbă, tot așa mereu
Și nimeni nu va ști-ncotro se-ndreaptă,
Pân' se va naște Om cu mintea aptă
Și spiritul drept, adus la apogeu.
Să poți găsi pe-acest pământ dreptate,
Ar fi un act de luptă și virtute,
Dar secondat de oameni din cetate,
Să nu te pierzi pe drumuri neștiute.
Potecile dreptății sunt blocate,
Speranța este la divinitate...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet hibernal
Eu simit cum iarna asta mă pândește
Să îmi ucidă astăzi trandafirul
Și crivăț să mă sufle, nu zefirul,
Să merg pe lac să prind la copcă pește.
Când vine vremea și se uscă firul,
Lucirea soarelui încet pălește
Și ritmul vieții parcă-ncetinește,
Iar gândurilor li se rupe șirul.
Ca-n menghină, captiv mă ține gerul
Și chiar aș vrea să ies acum din casă
Că-i liniște... și limpede e cerul,
Azur vărsat pe neaua de mătasă.
Copaci brodați cu filigran de gheață,
Dormiți, visați și mâine prindeți viață!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
În așteptare, clipele-mi trec greu,
iar orele-mi par infinit de lungi,
în timpul acesta puteai s-ajungi
chiar în ceruri... să-L vezi pe Dumnezeu.
Am înălțat mii de rugăciuni prelungi,
așteptarea să-nceteze acum,
când te caut cu privirea mea pe drum,
ca dorul tău în brațe-mi să îl stingi.
Mereu în locu-acesta să revii,
la mine-n brațe oful să îl plângi,
lacrimile-n palma ta le strângi.
Veghez ca sufletul să nu ți-l frângi,
cu lunga așteptare și cu doruri,
că sunt aici cu tine... și în ceruri...
sonet de Ioan Friciu (7 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Împrăștiat de vânturi ca sămânță,
Destinul m-a purtat în depărtare
Și am crescut cum am putut sub soare,
Iar Dumnezeu mi-a dăruit credință.
Eu m-am rugat febril și prin urmare,
Am reușit să-mi fie cu putință
Să trec prin viață fără suferință,
Să nu fiu rupt de vânt ori val de mare.
M-am priponit în rădăcină tare
Și poate să mă bată uraganul,
Dar el nu va putea să mă doboare
Chiar dacă-n temelie-mi scurmă valul.
Speranță astăzi s-a născut în sine-mi
Și simt că-n piept zvâcnesc vreo șapte inimi.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uragane
Smei cu limbi de foc prin nori se svârcolesc,
Demonii setoși sorb apa din ocean;
Alizee se transformă-n uragan,
Țărmurile mor sub apele ce cresc.
Pare-se că ruga către zei e-n van,
Oamenii sunt răi, ei nu se mai iubesc,
Dar a cere milă nu mai contenesc
Și calvarul le revine an de an.
Crude zeități s-aruncă în valuri
S-ajungă în miezul Terrei și-n nadir,
Despoți stăpânitori acelor locuri,
Când a lumii viață-i prinsă de un fir.
A trăit planeta ani... milioane-n șir,
Nu mai fie uragane, doar zefir!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet în pas dansant
Pe mal de Mureș tremurau arinii
Și plopii fremătau în vânt tăios,
Pășeai spre mine cu zâmbetul sfios
Să dăm ocol în pas dansant grădinii.
Ca hăituiți de-un anotimp pluvios
În stoluri negre s-ascundeau lăstunii,
Noi, așteptam lumina rece-a lunii
Să ne-nsoțească-n dansul misterios.
E mult de-atunci, s-au îngropat și anii,
Dar uneori mi se dezgroapă-n vise,
Părinții noștri au plecat sărmanii,
Iar porțile ogrăzii stau închise.
Nici tu nu știi prea multe despre mine,
Același sânge încă-mi curge-n vine.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleargă...
Să nu mai rătăcești pe drum pribeagă,
Nu te gândi că-i singur, bolnav și trist,
Căci încă n-a fost abandonat de Crist
Și mersul vieții o să-l înțeleagă.
Să nu crezi în miracol, îți spun, insist:
Discerne totul cu mintea întreagă,
Analizează ce de el te leagă,
Alungă-ți din fire gândul pesimist!
Să speri acum în alte idealuri
Mai bune, care-ți mângâie ființa,
Aleargă și purifică-ți conștiința!
Nu ești o ființă suprapământeană,
Visezi la Feți-Frumoși din gri castele
În noaptea când pe cer e nor de stele...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!